Agroturismul zilelor noastre, promovarea prin agenții și clasificarea pensiunilor

Serviciile turistice împletite cu arta populară, etnografie, folclor, tradiţii, vestigii istorice, pigmentate cu un cadru natural armonios, un peisaj variat şi pitoresc reprezintă agroturismul. Evoluţia lui în România ultimilor ani este interesantă, înglobând mai ales aspecte pozitive, dar şi câteva negative.Primele iniţiative de agroturism în România sunt strâns legate de turismul balnear. Prin anii 1930, populaţia venită la tratament în diferite zone în care existau ape termale, îşi căutau cazare inclusiv la localnicii satelor de prin preajmă. De atunci şi până în zilele noastre acest sector al ospitalităţii a evoluat mult, însă nu toţi cei care îl practică respectă cadrul în care acesta trebuie să se desfăşoare, şi nu neapărat din vina lor.

În primul rând, agroturismul trebuie definit rural, însă în România rurale sunt doar comunele, iar multe dintre destinaţiile importante ale agroturismului au fost declarate oraşe, precum Horezu, Voroneţ, Tismana, Râşnov etc. De asemenea, agroturismul presupune clădiri cu o capacitate redusă, care, de obicei, prezintă interes arhitectonic, fiind decorate într-un stil rustic, care aminteşte de locuinţele tradiţionale. În acest cadru, se acordă̆ o atenţie deosebită gastronomiei locale tradiţionale şi, de cele mai multe ori, sunt conduse într-un sistem familial.

„Ce nu-mi place este că au apărut prea multe pensiuni cu capacitate relativ mare. O pensiune de care să se ocupe o familie, după conceptul clasic, ar trebui să aibă maxim şase camere. Ca activitate complementară, pentru o familie, este de-ajuns, însă acum au apărut pensiuni de 12-15 camere. Rău nu este că există, însă din dorinţa de a câştiga a localnicilor, au apărut prea multe. La 15 camere este imposibil ca o familie să se ocupe în detaliu de toate, atât în ceea ce priveşte curăţenia, cât şi mâncarea, şi astfel apar deficienţe în ceea ce priveşte serviciile, deoarece nici forţa de muncă nu există la sat, cum se găseşte la oraş“, spune Maria Stoian, preşedinte fondator al Asociaţiei Naţionale de Turism Rural din România (ANTREC).

CITEȘTE ȘI:

Ministerul Turismului deblochează construcția de pensiuni în Delta Dunării

Conacul Malul Alb, pensiunea cu vedere la Olt

Pensiunea turistică, conform standardelor impuse de Ministerul Turismului cuprinde maxim 15 camere şi nu mai mult de 40 locuri. În ceea ce priveşte limitarea locurilor, aceasta s-a făcut la propunerea asociaţiei ANTREC, deoarece camerele au multe paturi şi se poate ajunge la un număr nepermis de mare de locuri, astfel încât locaţia nu mai seamănă a pensiune.

Cu toate acestea, în ultimii ani gradul de confort al pensiunilor s-a ridicat foarte mult, majoritatea locaţiilor au cameră cu grup sanitar, încălzire centrală, curţile sunt amenajate în stil rustic, cu balansoare, chioşcuri, grătare, flori, iar oferta gastronomică respectă tradiţionalul, atât în ceea ce priveşte meniul, cât şi modul de prezentare. De asemenea, accesul la internet este prezent aproape în toate locațiile, şi nu pentru că ar fi trebuit neapărat să facă parte din peisaj, ci pentru că a existat o cerere mare, iar nevoia i-a învăţat pe localnici să-şi îmbunătăţească serviciile.

Ceea ce mai este mulţumitor este faptul că s-au îmbunătăţit activităţile oferite, atât la nivel de pensiune – o masă de ping-pong, un coş de baschet, biciclete gratis sau contra cost, cât şi la nivel de localitate sau zonă – centre de închiriat biciclete, piscine acoperite, centre de călărie. În Râşnov, o zonă relativ mică, au apărut cel puţin cinci centre de echitaţie. La nemulţumiri rămâne existenţa caselor şi pensiunilor care nu respectă deloc stilul zonei.

Festivalurile, un beneficiu real

Chiar dacă puţini localnici realizează beneficiile pe care pot să le aducă aceste evenimente organizate pe lângă sate, deoarece mulţi îşi aduc aportul în realizarea lor dintr-o mândrie naţională sau, altfel spus, patriotism local, în sensul pozitiv vorbind, aceste beneficii sunt reale. Spre exemplu, satul Ciocăneşti de pe Valea Bistriţei s-a ridicat ca destinaţie de turism cu ajutorul evenimentelor. Totul a început cu Festivalul Păstrăvului organizat de membrii asociaţiei Antrec Bucovina, în 2004. Acesta a inclus şi gastronomie, ceramică pictată etc., fiind realizat şi cu ajutorul primarului de la vremea aceea. De altfel, Maria Stoian precizează că este foarte importantă implicarea autorităţilor locale în succesul promovării unei destinaţii, atât financiar, dar şi pentru faptul că aceştia îşi pot da acceptul în utilizarea unor domenii publice pe care să se desfăşoare evenimentele – parcuri, pășuni.

Festivalul de la Oituz, la care participă şase-şapte sate, este iarăşi foarte bine realizat, cu încărcătură istorică, cu peisaje absolut deosebite, fiind organizat de Antrec Bacău. La acest eveniment participă localnici, dar şi oameni din alte zone, precum membrii Antrec Alba, care sunt foarte activi, atât la ei acasă, dar şi în alte zone.

La Gorj, de asemenea, Festivalul Răciturilor este iarăşi unul cu succes şi longevitate, fiind anul acesta la ediţia cu numărul zece.

Promovarea prin agenţii

Colaborarea dintre pensiuni și agenţii de turism este dificilă deoarece acestea solicită, pe bună dreptate, un calendar al evenimentelor, ori furnizarea acestuia este foarte greu de realizat, deoarece nu se respectă aceleaşi date în fiecare an, cu excepţia a două-trei evenimente, cum este Festivalul Cârnaţilor de Pleșcoi, care este întotdeauna în primul weekend din octombrie. De asemenea, Răvăşitul Oilor, la Bran, este în ultimul weekend din septembrie.

„Din păcate, faptul că nu se pot hotărî nişte date fixe pentru aceste festivaluri îl putem trece tot la minusuri, deoarece agenţiile le-ar putea promova inclusiv turiştilor străini. Cu toate acestea, a crescut în ultimul timp numărul turiştilor străini ce consumă acest gen de turism, însă nu se poate spune o cifră exactă, ci doar estimările pe care ANTREC le-a adunat de la filiale. Îmbucurător este că au început să vină şi în extrasezon, nu numai în iulie-august, cum veneau solicitările înainte. Agenţiile nu pot oferi turiştilor străini foarte mult şi din cauza faptului că pensiunile nu au capacităţi mari. Numărul de 15 camere este mult pentru o pensiune tradiţională de familie, dar pentru o agenţie de turism este destul de puţin“, adaugă Maria Stoian.

Pe de altă parte, preşedintele ANTREC spune că şi proprietarii de pensiuni ar trebui să mai renunţe la comisioane, respectiv să scadă din tariful camerei, ceea ce nu prea vor, şi astfel descurajează agenţiile în colaborare. Ceea ce s-a dezvoltat totuşi cu ajutorul agenţiilor este oferta culinară, a meselor, deoarece nu se condiţionează numărul locurilor.

Oaspetele consumator de agroturism

Surprinzător este faptul că tinerii sunt într-o pondere mare consumatori de agroturism. Spre exemplu, o zonă care s-a dezvoltat mult cu ajutorul turistului tânăr este Cazanele Dunării, oferta de bărci, biciclete, drumeţii fiind o atracţie pentru aceştia. O altă zonă, din aceeaşi categorie, ar fi şi nordul Olteniei, pe Cheile Sohodolului, unde există o ofertă de rafting. De altfel, se poate spune că unde sunt activităţi, acolo sunt şi tineri. În rest, consumatorul de agroturism este în general intelectual, care merge să petreacă un timp în foarte multă linişte.

Ca zone, cele mai căutate rămân Bran, Moeciu şi Râşnov, care s-a dezvoltat foarte mult în ultimul timp. Pentru străini au rămas Bucovina, Maramureş şi Sibiul, iar ca nou venite, Clisura Dunării, Mehedinţi, Buzău-Vrancea, nordul Olteniei.Clasificarea Pensiunilor

Pensiunile sunt împărţite în două categorii, respectiv cele turistice şi cele agroturistice, care au în plus activitatea dată de ferma proprie pe care o au şi care reprezintă un factor de interes atât din punctul de vedere al alimentaţiei, cât şi pentru turişti şi copiii lor, care pot lua parte la activităţi alături de proprietari.

Tipuri de pensiuni: