În contextul crizei forţei de muncă din industria ospitalităţii, angajatorii iau din ce în ce mai în serios opţiunea angajării tinerilor cu vârsta de până la 18 ani. Este vorba în special de companiile din ospitalitate care desfășoară activităţi sezoniere sau care vor să își recruteze viitorii angajaţi încă de pe băncile școlilor profesionale. Articolul de faţă prezintă câteva norme și dispoziţii de care angajatorii trebuie să ţină cont dacă optează pentru angajarea minorilor.
Potrivit Codului Muncii, o persoană dobândește capacitate de muncă începând cu vârsta de 16 ani, prin excepție pot încheia contracte de muncă și persoanele care au împlinit vârsta de 15 ani, însă numai cu acordul părinților sau al reprezentantului legal, pentru activități potrivite cu dezvoltarea fizică, aptitudinile și cunoștințele lor, cu condiția ca sănătatea și pregătirea profesională să nu le fie periclitate.
Legislația românească reglementează expres, prin dispozițiile Codului Muncii și ale Hotărârii Guvernului nr. 600/2007 privind protecția tinerilor la locul de muncă, condițiile în care pot fi angajați tineri cu o vârstă de până la 18 ani, pentru a oferi acestora protecția necesară în raporturile de muncă.
Ce timp de muncă se aplică angajaţilor minori?
O clauză obligatorie a contractului individual de muncă este cea privind durata normală a timpului de muncă. În acest sens, Codul Muncii stabilește faptul că durata timpului de muncă în cazul tinerilor în vârstă de până la 18 ani este de 6 ore pe zi și de 30 de ore pe săptămână. În plus, legiuitorul român stabilește faptul că tinerii care nu au împlinit vârsta de 18 ani nu au voie să presteze muncă suplimentară și muncă de noapte.
Este important de reținut faptul că durata maximă a muncii prestate de un tânăr în vârstă de până la 18 ani trebuie să ia în calcul toate contractele individuale de muncă încheiate de acesta, astfel încât suma tututor contractelor să nu depășească 6 ore pe zi și 30 de ore pe săptămână.
Totodată, pentru a proteja dezvoltarea normală a tinerilor angajați, cu vârsta de până la 18 ani, legiuitorul stabilește și interdicția ca munca prestată de aceștia să se efectueze pe timpul nopții, respectiv în intervalul orar 22:00- 6:00.
O altă obligație a angajatorilor ce le revine în cazul în care au angajat tineri cu vârsta de până la 18 ani este aceea de a le acorda pauză de masă de cel puțin 30 de minute în cazul în care durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de patru ore și jumătate. Durata pauzei nu este inclusă în durata zilnică a timpului de muncă.
Tinerii cu vârsta de până la 18 ani beneficiază și de un concediu de odihnă suplimentar de cel puțin trei zile lucrătoare. În măsura în care angajatorul a încheiat și un contract colectiv de muncă, acesta va stabili durata exactă a concediului suplimentar acordat acestei categorii de salariați, însă fără a putea stabili un prag mai mic decât cel instituit de legiuitor.
În stabilirea sarcinilor ce le revin tinerilor încadrați în muncă angajatorul are obligația de a le asigura condiții de muncă adaptate vârstei lor.
Condiţii specifice pentru cei care își continuă studiile
În situațiile în care tinerii angajați, cu vârsta de până la 18 ani, sunt integrați în sistemul de învățământ obligatoriu cu program integral, aceștia pot avea calitatea de salariat doar în contracte individuale de muncă pentru desfășurarea de munci ușoare.
În sprijinul determinării categoriilor de muncă ce sunt incluse în sfera muncii ușoare dispozițiile HG nr. 600/2007 definesc munca ușoară astfel: „toate activitățile care, prin natura proprie sarcinilor pe care le presupun și a condițiilor specifice în care acestea sunt efectuate, nu pot prejudicia securitatea, sănătatea sau dezvoltarea copilului și tânărului și nu sunt de natură să prejudicieze frecvența școlară, participarea la programe de orientare ori de formare profesională, aprobate de conducerea unității de învățământ sau capacitatea acestora de a beneficia de instruirea primită“.
În corelație cu obligația angajatorului de a proteja tinerii împotriva riscurilor specifice pentru securitatea, sănătatea și dezvoltarea lor, riscuri care rezultă din lipsa lor de experiență, din conștientizarea insuficientă a riscurilor existente sau potențiale ori din faptul că tinerii sunt încă în dezvoltare, legiuitorul interzice angajarea tinerilor pentru categoriile de activități care:
- a) depășesc în mod evident capacitățile lor fizice sau psihologice;
- b) implică o expunere nocivă la agenți toxici, cancerigeni, care determină modificări genetice ereditare, având efecte nocive pentru făt pe durata gravidității sau având orice alt efect nociv cronic asupra ființei umane;
- c) implică o expunere nocivă la radiații;
- d) prezintă riscuri de accidentare, pe care se presupune că tinerii nu le pot identifica sau preveni, din cauza atenției insuficiente pe care o acordă securității în muncă, a lipsei lor de experiență ori de pregătire;
- e) pun în pericol sănătatea acestora din cauza frigului ori a căldurii extreme sau din cauza zgomotului ori a vibrațiilor;
- f) activitățile care implică o expunere nocivă la agenții fizici, biologici și chimici, prevăzuți la punctul I din anexa la HG nr. 600/2007;
- g) procedeele și activitățile prevăzute la punctul II din anexa la HG nr. 600/2007.
Totodată, pentru asigurarea securității și a protejării sănătății tinerilor, angajatorul are obligația de a evalua riscurile existente legate de munca acestora anterior ca tinerii să înceapă munca, precum și la orice modificare semnificativă a condițiilor de muncă.
Evaluarea angajatorilor trebuie să vizeze următoarele elemente:
- a) echipamentul de muncă și organizarea locului de muncă și a postului de lucru;
- b) natura, nivelul și durata expunerii la agenți fizici, biologici și chimici;
- c) organizarea, categoria și modul de utilizare a echipamentelor de muncă, a mașinilor, aparatelor și dispozitivelor, precum și manipularea acestora;
- d) stabilirea procedeelor de muncă și a desfășurării muncii și interacțiunea acestora, respectiv organizarea muncii;
- e) nivelul pregătirii profesionale și al instruirii acordate tinerilor.
Dacă, potrivit rezultatelor evaluării realizate, se demonstrează existența unui risc pentru securitatea, sănătatea fizică sau mentală ori dezvoltarea tinerilor, angajatorul are obligația de a asigura evaluarea și supravegherea sănătății tinerilor, la intervale regulate, în mod gratuit și adecvat, în conformitate cu reglementările în vigoare.
Încadrarea în muncă a unui minor cu nerespectarea condiţiilor legale de vârstă sau folosirea acestuia pentru prestarea unor activităţi cu încălcarea prevederilor legale referitoare la regimul de muncă al minorilor constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
