În numai șapte luni de la preluarea mandatului de președinte al Asociației Bucătarilor și Cofetarilor din Turism – România (ANBCT), Chef Cezar Munteanu face un bilanț al primelor realizări, dar și o trecere în revistă a principalelor provocări. Pe lângă reorganizarea structurii interne și a relației cu membrii, prioritățile au vizat inițierea de proiecte educaționale clare, reconectarea cu piața reală a muncii, deschiderea de discuții cu autoritățile, dar și readucerea ANBCT în circuitul internațional, atât prin participarea la competiții de profil, cât și prin prezența în diferite comitete de lucru la nivelul bordului WACS. Pe termen mediu și lung, planurile sunt ambițioase și includ extinderea și profesionalizarea lotului național, format din bucătari și cofetari, precum și crearea unei „Academii ANBCT”, care să ofere formare continuă și certificare profesională.
La finalul lunii august 2024 ai fost ales Președinte al ANBCT. Care au fost cele mai mari provocări odată cu preluarea mandatului?
Preluarea mandatului, concret, s-a realizat undeva la sfârșitul lunii octombrie. Încă de la început, am tratat acest mandat nu ca pe o funcție, ci ca pe o responsabilitate reală. Am preluat o structură cu un trecut lung, dar cu o nevoie clară de reașezare. Una dintre cele mai mari provocări a fost lipsa încrederii și fragmentarea comunității. Mulți profesioniști valoroși fie se retrăseseră, fie priveau cu rezervă orice inițiativă colectivă. Apoi, am constatat lipsa unor mecanisme clare de colaborare cu autoritățile și lipsa unei prezențe active în marile teme legate de educație, probleme în relația cu comitetul sectorial de profil, lipsa unor parteneriate cu ONG-uri de profil, până la sustenabilitate sau promovarea patrimoniului gastronomic. Însă nu am văzut tot acest context ca pe o problemă, ci ca pe o oportunitate de a reconstrui. Cu răbdare, cu muncă și, mai ales, cu implicare din partea celor care încă mai cred că profesia noastră merită reprezentată cu demnitate.
Care au fost primele schimbări și măsuri luate? Care au fost prioritățile setate?
Primul pas a fost să ne uităm onest în oglindă. Am reorganizat structura internă, am creat grupuri de lucru reale, nu doar formale, și am reluat dialogul cu școlile, cu partenerii din industrie, cu instituțiile. A fost esențial să începem cu reconstruirea încrederii. Apoi, am stabilit o linie clară de priorități: educație profesională, susținerea tinerelor generații, reconectarea cu piața reală a muncii și nu în ultimul rând reprezentare internațională, atât competițională, cât și prin prezența în diferite comitete de lucru la nivelul bordului WACS.
Pe termen lung, vizăm consolidarea unei platforme educaționale sustenabile, care să poată funcționa indiferent de fonduri publice sau mandate. Ne dorim un ecosistem educațional care rezistă în timp, nu doar un proiect punctual. Totodată, urmărim formarea continuă a profesioniștilor, recunoașterea competențelor în mod structurat și promovarea gastronomiei românești atât în contexte relevante internațional, cât și în cercuri locale, prin acțiuni de lobby – un element esențial pentru orice breaslă din România, în vederea armonizării legislației de profil și nu numai.
Care au fost cele mai importante proiecte derulate de către asociație în toate aceste luni?
Am pus accent pe proiectele cu miză reală. Am fost, suntem și vom fi prezenți în teritoriu, prin „Chef’s Forum”, în licee și școli profesionale, prin „Clasa cu Gust”, am organizat workshopuri pentru profesioniști, elevi și profesori. Am susținut ideea de competiții naționale și participarea în cele internaționale. În paralel, lucrăm la extinderea și profesionalizarea lotului național, format din bucătari și cofetari selectați riguros, pentru a reprezenta România la cel mai înalt nivel. Avem deja două echipe calificate la finala Global Chefs Challenge în Țara Galilor, în 2026.
Ne-am implicat în evenimente de tip forum profesional, am contribuit la discuțiile europene despre educație și sustenabilitate, prin prisma participării active în grupurile WACS pentru educație și sustenabilitate, și am relansat participarea ANBCT în rețelele internaționale de profil.
Care au fost cele mai importante realizări?
Cea mai importantă realizare constă în faptul că România este, din nou, luată în serios. Calificarea echipelor noastre la finala Global Chefs Challenge este o confirmare că avem ce arăta. Apoi, prin participarea la European Grand Prix Rimini, prin prezența activă la Worldchefs Congress Singapore, dar și prin evenimentele locale de tip „Chef Forum”, am început să reconstruim o imagine coerentă a profesionalismului românesc gastronomic. Dar poate mai important decât vizibilitatea externă este faptul că am reușit să aducem împreună oameni care nu mai credeau că „asociație” poate însemna colaborare, direcție, utilitate.
Cum a evoluat relația cu membrii asociației, dar și cu autoritățile?
Ne-am întors la dialog. Am organizat întâlniri regionale, am fost în teritoriu, am ascultat nevoile reale ale membrilor – nu prin sondaje, ci stând de vorbă cu ei. Comunicarea transparentă înseamnă să spui ce poți face, dar și ce nu. Lucrăm la refacerea bazei de date, am simplificat procesul de înscriere și am implicat membri vechi în proiecte noi. Cu autoritățile, am început un dialog constructiv, încă de la început, despre necesitatea reformării învățământului profesional și despre parteneriatele public-private.
La momentul actual, care ar fi provocările principale cu care vă confruntați? Cum poate susține ANBCT domeniul?
Provocarea principală este lipsa unei infrastructuri educaționale adaptate realității. Liceele tehnologice sunt, în multe cazuri, subfinanțate, lipsite de formatori conectați la piață, iar elevii ajung să respingă meseria înainte de a o înțelege. În plus, profesioniștii se confruntă cu inflație, TVA crescut, lipsă de personal calificat și o piață în care calitatea nu este, întotdeauna, răsplătită.
La acestea se adaugă un obstacol major: lipsa unei actualizări coerente a nomenclatorului ocupațional. Profesiile specifice industriei nu sunt încă recunoscute oficial sau sunt încadrate greșit în clasificările existente. Mai mult, titlul de „maestru în arta culinară”, un simbol al excelenței profesionale, a fost desființat de către Comitetul Sectorial, fără a fi înlocuit cu o alternativă echivalentă ca valoare și prestigiu.
În acest context, ANBCT își propune să devină un partener activ în dialogul cu autoritățile pentru a contribui la actualizarea acestor standarde și la recunoașterea reală a competențelor din domeniu. Dorim să fim puntea între generații, între școală și angajator, între nevoile pieței și sistemul educațional. Doar astfel putem construi o profesie respectată și un viitor sustenabil pentru cei care aleg acest drum.
Cum se implică și cum sprijină asociația tinerii care își doresc o carieră în domeniu?
În primul rând, prin prezență. ANBCT merge în școli, organizează ateliere, oferă mentorat și creează contexte în care tinerii pot învăța concret. Nu doar rețete, ci și atitudine, disciplină, rigoare. Apoi, susținem participarea la competiții, oferim stagii, conectăm elevii cu chefii profesioniști. Ne dorim ca un tânăr să nu mai vadă bucătăria doar ca pe o alternativă de compromis, ci ca pe o meserie cu viitor, demnitate și satisfacție.
Dacă e să faci un bilanț, cum apreciezi evoluția asociației și îndeplinirea obiectivelor în primele luni ale mandatului tău ca președinte ANBCT?
Un aspect important este și faptul că am reușit să atrag alături de mine profesioniști valoroși din afara asociației, oameni care nu au fost anterior implicați în structura ANBCT, dar care au acceptat să contribuie cu experiența și credibilitatea lor. Această deschidere către exterior a adus un suflu nou, perspective diferite și a întărit ideea că schimbarea vine prin colaborare, nu prin izolare. Un alt element esențial în această perioadă a fost sprijinul oferit de partenerii noștri strategici. Fără susținerea sponsorilor, multe dintre inițiativele noastre nu s-ar fi putut concretiza la standardul pe care ni-l dorim.
Am spus din prima zi că nu putem schimba totul peste noapte, dar putem începe cu pași concreți. Și asta am făcut. Am reorganizat relația cu membrii, am inițiat proiecte educaționale clare, am readus ANBCT în circuitul internațional și am deschis discuții reale cu autoritățile.
Mai important, am schimbat starea de spirit: din resemnare în implicare. Din izolare în colaborare. Nu toate obiectivele au fost atinse, dar am creat mecanisme care funcționează, am pus bazele unor proiecte serioase și am arătat că se poate face treabă și cu bun-simț și cu rigoare.
Ce planuri aveți până la finalul acestui an? Pe termen mediu, care sunt prioritățile?
Până la finalul anului, ne concentrăm pe organizarea unei gale festive, în care să comunicăm ce s-a întâmplat peste an, să oferim recunoaștere și să consolidăm comunitatea profesională; finalizarea seriei de workshopuri în comunități și prezența noastră în școlile de profil și liceele tehnologice; lansarea unei platforme educaționale digitale; consolidarea echipei naționale pentru competiții și extinderea colaborărilor internaționale (inclusiv pe teme precum patrimoniul culinar și sustenabilitatea).
Pe termen mediu, chiar spre lung, avem în vedere crearea unei „Academii ANBCT”, care să ofere formare continuă și certificare profesională, dezvoltarea unui sistem de recunoaștere a competențelor profesionale reale și organizarea de competiții gastronomice interne și internaționale în România, menite să aducă aici experiență, prestigiu și schimb de know-how.
