Începând cu luna ianuarie Legea prevenirii acordă firmelor posibilitatea de a scăpa de plata amenzilor prin aplicarea unui avertisment în cazul săvârșirii anumitor contravenţii, în anumite condiţii, inclusiv în cazul unor situaţii întâlnite doar în industria ospitalităţii.
Legea prevenirii nr. 270/2017 (denumită în continuare „Legea prevenirii“) a fost publicată în Monitorul Oficial în 28 decembrie 2017, fiind pusă în aplicare prin Hotărârea nr. 33/2018 privind stabilirea contravențiilor care intră sub incidența Legii prevenirii nr. 270/2017, precum și a modelului planului de remediere (denumită în continuare „Hotărârea“), intrată în vigoare în data de 05 februarie 2018.
Principiul aflat la baza acestei legi este prevenirea săvârșirii unui număr limitat de contravenții, care nu prezintă un grad de pericol social ridicat, stabilite prin Hotărâre, pentru care firmelor le este aplicat un avertisment și dispus un termen de remediere, printr-un plan de remediere.
Precizăm că, printre altele, instituțiile publice cu atribuții de control, constatare și sancționare a contravențiilor au obligația, corespunzător domeniilor aflate în responsabilitatea lor, ca, în termen de trei luni de la data intrării în vigoare a Legii prevenirii, să elaboreze și să difuzeze materiale documentare și ghiduri și să aloce pe pagina de internet secțiuni dedicate informării publice privind indicarea, distinct, a faptelor contravenționale pentru care autoritatea publică are competențe de constatare și aplicare a sancțiunilor contravenționale.
CITEȘTE ȘI:
Reguli cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal impuse prin GDPR
De asemenea, acestea au obligaţia să îndrume persoanele interesate în vederea aplicării corecte şi unitare a prevederilor legale, urmând să afişeze pe site-urile proprii spețele cu frecvenţă ridicată şi soluţiile de îndrumare în aceste cazuri. Firmele se pot astfel informa singure cu privire la aceste aspecte în mod transparent.
Contravenţiile care intră sub incidenţa Legii prevenirii
Hotărârea prevede contravențiile ce pot fi scutite de plata amenzii, acestea fiind, în principal, următoarele:
– fapta prevăzută de art. 217 alin. (1) lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011, respectiv „nedepunerea spre publicare de către părțile semnatare a contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități sau sector de activitate“;
– anumite fapte prevăzute de Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, respectiv: (i) neîndeplinirea obligației de către angajatori de a comunica agențiilor pentru ocuparea forței de muncă toate locurile de muncă vacante, în termen de cinci zile lucrătoare de la vacantarea acestora, (ii) neîndeplinirea obligației de a anunța ocuparea acestora în termen de o zi de la data ocupării acestora; (iii) neutilizarea Clasificării ocupațiilor din România etc;
– faptele stabilite de Legea nr. 467/2006 privind stabilirea cadrului general de informare și consultare a angajaților, respectiv: (i) nerespectarea de către angajator a obligației de a transmite reprezentanților angajaților anumite informații cu privire la evoluția activităților și situației economice a întreprinderii; (ii) nerespectarea obligației angajatorului de a iniția consultări în conformitate cu dispozițiile legale; (iii) transmiterea cu rea-credință de către angajator a unor informații incorecte sau incomplete, de natură a nu permite reprezentanților angajaților formularea unui punct de vedere adecvat pentru pregătirea unor consultări ulterioare etc;
– anumite fapte prevăzute de Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, respectiv: (i) neobținerea de către angajator a autorizației de funcționare din punctul de vedere al securității și sănătății în muncă, înainte de începerea oricărei activități, conform prevederilor legale; (ii) neîndeplinirea de către angajator a criteriilor impuse de lege în alegerea lucrătorilor sau a serviciilor externe desemnați/te pentru a se ocupa de activitățile de protecție și de activitățile de prevenire a riscurilor profesionale; (iii) neacordarea de către angajator a alimentației de protecție și/sau a materialelor igienico-sanitare etc;
– faptele prevăzute de Legea nr. 200/2006 privind constituirea și utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale, respectiv: necomunicarea datelor și informațiilor solicitate în scris de agențiile teritoriale în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de această lege, precum și comunicarea de date și informații incomplete sau eronate;
– faptele prevăzute în art. 10 lit. f) -h), j) și u) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, respectiv: (i) emiterea bonului fiscal conținând date eronate; (ii) neînmânarea bonului fiscal clientului de către operatorul aparatului de marcat electronic fiscal și/sau neeliberarea facturii la solicitarea clientului;
– faptele constând în nedepunerea sau depunerea peste termen a anumitor declarații de impunere prevăzute de Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal;
– faptele prevăzute de art. 3 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 237/2001 pentru aprobarea Normelor cu privire la accesul, evidența și protecția turiștilor în structuri de primire turistică: (i) refuzul cazării turiștilor în cazul în care există locuri de cazare disponibile; (ii) neasigurarea ordinii, liniștii publice și a bunelor moravuri în structurile de primire turistice; (iii) neasigurarea securității turiștilor și a bunurilor acestora în structurile de primire turistice; (iv) nerespectarea obligației privind întocmirea fișei de anunțare a sosirii și plecării și completarea cărții de imobil, după caz; (v) transmiterea de către personalul structurilor de primire turistice a unor informații cu privire la sejurul turiștilor, cu excepția cazului în care aceste informații sunt solicitate de ofițerii Ministerului de Interne; (vi) cazarea minorilor sub 14 ani care sunt neînsoțiți de părinți sau de reprezentanții legali, cu excepția celor aflați în drumeție, tabere, excursii, concursuri sau în alte acțiuni similare, însoțiți de cadre didactice, antrenori și ghizi etc;
– alte fapte prevăzute în Hotărare, din domeniile: protecția consumatorilor, raporturile de ucenicie de la locul de muncă, activități de agrement etc.
Mecanismul de funcţionare
În practică, lucrurile se prezintă astfel: cu ocazia efectuării controlului prin care se descoperă săvârșirea unei contravenții, agentul constatator încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, prin care aplică sancțiunea avertismentului și anexează la acesta un plan de remediere, stabilind prin acesta din urmă măsuri de remediere și un termen de maxim 90 de zile calendaristice (de la data înmânării sau, după caz, a comunicării procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii – termen ce se stabilește în funcție de circumstanțele săvârșirii faptei și a duratei de timp necesare pentru îndeplinirea obligațiilor legale) în care trebuie îndreptate neregularitățile sesizate. În această situație, nu se aplică sancțiuni contravenționale complementare. În cazul în care se constată săvârșirea mai multor contravenții care intră sub incidența Legii prevenirii, agentul constatator încheie un singur proces-verbal de constatare și de aplicare a sancțiunii, precum și un singur plan de remediere. Agentul constatator aplică sancțiunea avertismentului în toate cazurile.
Modelul planului de remediere care se anexează la procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii este prevăzut în Hotărâre, fiind prestabilit și excluzând intervenția societății ce urmează a-l implementa.
Agentul constatator nu va întocmi un plan de remediere când contravenientul își îndeplinește obligația legală în cursul derulării controlului, precum și în cazul în care contravenția săvârșită nu este continuă.
Verificarea implementării planului de remediere
În termen de maximum zece zile lucrătoare de la data expirării termenului de remediere, agentul constatator are obligația să reia controlul pentru a stabili dacă contravenientul și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin planul de remediere.
În situația în care se constată neîndeplinirea de către contravenient a obligațiilor legale conform măsurilor de remediere stabilite, în termenul acordat, agentul constatator încheie un alt proces-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, prin care se constată săvârșirea de contravenții și se aplică sancțiunea/sancțiunile contravenționale, altele decât avertisment.
Dacă în termen de trei ani de la data la care societatea a beneficiat de prevederile Legii prevenirii (i.e. de la data încheierii de către agentul constatator a procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a avertismentului), contravenientul săvârșește din nou aceeași contravenție, acesta nu va mai beneficia de aceste scutiri, urmând a fi sancționat conform reglementărilor în vigoare.
Deși este o lege mult promovată, implementarea acesteia depinde de planul de remediere, care rămâne o măsură gestionată de către agentul constatator, cu conținut predeterminat, ceea ce în practică poate reduce eficiența acestei reglementări.
Articol scris de Cabinet de avocat Ionuț Rotaru
