Piaţa de muncă în România se confruntă în prezent cu un deficit acut de personal calificat, una dintre soluţiile identificate de proprietarii din horeca pentru ocuparea posturilor libere fiind aducerea de angajaţi din ţări membre ale UE, dar mai ales din afara ei.
Criza de personal se manifestă din cauza exodului mare al românilor în țări unde sunt plătiți mai bine și își pot dezvolta cariera, dar și din cauza sistemului educațional care nu reușește să țină pasul cu realitățile economico-sociale, prin care să furnizeze personal format. Totodată, un număr mare de persoane apte de muncă refuză să se angajeze, mulțumindu-se cu traiul din ajutoarele sociale.
Printre principalele profesii și meserii în care se înregistrează o lipsă de persoane se numără personalul pentru hoteluri și restaurante, manageri, contabili, șoferi.
Pentru a rezolva problema „deficitului de talente“, angajatorii au recurs la diverse pârghii, cu efect asupra părții financiare a societăților, precum oferirea unor pachete salariale mult mai mari, investirea în dezvoltarea personalului calificat existent în cadrul societății, precum și oferirea unor beneficii și avantaje suplimentare, cu eficiență discutabilă.
CITEȘTE ȘI:
Proprietarii din horeca vor să aducă forță de muncă din Asia
Ion Biris: Forta de munca, principala frana in dezvoltarea businessului
O variantă din ce în ce mai des luată în calcul în acopererirea lipsei de personal calificat o reprezintă importul de mână de lucru, atât din țări membre ale Uniunii Europene, cât mai ales din afara spațiului european. În acest sens, favorizate sunt Vietnamul și Nepalul, însă pe listă se află și Bangladesh, Indonezia, Filipine, India, Etiopia etc.
Deşi ca proces, recrutarea unui lucrător non-UE este o procedură lungă şi birocratică, pe termen lung poate prezenta avantajele unei investiţii, întrucât lucrătorii din afara Uniunii Europene prezintă caracteristici pe care angajatorii români le găsesc din ce în ce mai greu la forţa de munca autohtonă: mulţumirea față de condiţiile de lucru și de cazare; veniturile oferite, care le depăşesc net pe cele din ţara natală, disponibilitatea de a munci constant şi la acelaşi nivel calitativ; imposibilitatea practică de a abandona locul de muncă după dispoziţie, şi, nu în ultimul rând, conştientizarea importanței locului de muncă obţinut şi a obligaţiilor asociate acestuia.
Angajarea cetăţenilor din Uniunea Europeană
Gradul de dificultate al procesului de angajare a unui străin în România depinde de spațiul din care acesta provine: Uniunea Europeană sau din afara acesteia.
În ceea ce privește angajarea în România a unui cetățean al Uniunii Europene, adică orice persoană care are cetățenia unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene, altul decât România, primează înregistrarea rezidenței acestuia.
Cetățenii Uniunii Europene care intră pe teritoriul României beneficiază de drept de rezidență pentru o perioadă de până la trei luni de la data intrării în țară, fără îndeplinirea vreunei condiții suplimentare, însă cu privire la cei care vor depăși această perioadă sunt stabilite îndeplinirea anumitor formalități, respectiv angajatorul român este obligat să realizeze înregistrarea rezidenței cetățeanului străin la sediul formațiunii teritoriale competente a Oficiului Român pentru Imigrări.
Pentru obținerea certificatului de înregistrare în scopul angajării unui cetățean al Uniunii Europene este necesară depunerea următoarelor documente: a) cerere tip; b) contract de muncă (original și copie) sau adeverință eliberată de angajator (original); c) print screen din registrul general de evidență al salariaților, la secțiunea unde se regăsesc datele referitoare la contractul de muncă, ștampilat și semnat de către angajator pentru confirmarea veridicității documentului prezentat; d) chitanțele aferente taxelor.
În baza documentelor sus menționate, pentru cetățenii UE angajați pe teritoriul României, autoritățile competente emit un certificat de înregistrare în aceeași zi și este valabil pentru o perioadă de până la cinci ani, dar nu mai mică de un an.
Angajarea străinilor din afara UE
În cazul în care se intenționează încadrarea în muncă pe teritoriul statului român a unui cetăţean dintr-o ţară din afara Uniunii Europene este necesară parcurgerea a trei etape, dintre care una cade în sarcina angajatorului român, în absența cărora angajarea nu ar fi legală şi ar atrage sancţiuni mari atât pentru angajator, cât și pentru salariatul străin. Acestea sunt: a) obținerea unui aviz de angajare; b) dobândirea vizei de lungă ședere; c) acordarea permisului unic de ședere. Documentele necesare potrivit legislației române nu sunt definitive şi trebuie reînnoite periodic.
Străinii cu ședere legală pe teritoriul României pot fi încadrați în muncă în baza avizului de angajare obținut de către angajatorul român în condițiile expres prevăzute de legislația în vigoare.
Avizul de angajare se eliberează de către Inspectoratul General pentru Imigrări la cererea angajatorului dacă acesta din urmă îndeplinește, printre altele, următoarele condiții: a) angajatorul desfășoară pe teritoriul României activități compatibile cu funcția pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului; b) angajatorul are achitate obligațiile către bugetul de stat pe ultimul trimestru, anterior depunerii cererii; c) angajatorul nu a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune prevăzută de Codul muncii ori pentru o infracțiune contra persoanei săvârșită cu intenție, prevăzută de Codul penal sau nu a fost sancționat contravențional pentru o faptă prevăzută de legislația aplicabilă; d) contingentul anual pe tipuri de lucrători nou-admiși pe piața forței de muncă nu a fost epuizat.
Pentru obținerea avizului de angajare, angajatorul depune la Inspectoratul General pentru Imigrări o cerere însoțită de: a) copia documentului de trecere a frontierei, valabil, al străinului pe care intenționează să îl încadreze în muncă și, după caz, copia permisului de ședere temporară în România al acestuia; b) două fotografii tip 3/4 ale străinului; c) declarația pe propria răspundere a străinului că este apt din punct de vedere medical pentru a fi încadrat în muncă și că are cunoștințe minime de limba română sau cunoaște o limbă de circulație internațională; d) fișa postului pentru locul de muncă vacant; e) documentele care fac dovada îndeplinirii condițiilor generale cu privire la angajator prezentate mai sus; f) documentele care fac dovada îndeplinirii condițiilor speciale prevăzute de legislația aplicabilă în funcție de tipul de lucrător.
Următorul pas după obținerea avizului de muncă îl reprezintă transmiterea către potenţialul salariat a acestui document, în vederea obținerii vizei de lungă ședere. Viza de lungă şedere se obţine de la misiunile diplomatice ale României din statul unde se află cetăţeanul care solicită angajarea, în baza unei copii a avizului de angajare emis de Inspectoratul General pentru Imigrări. Viza de lungă şedere se acordă pentru o perioadă de 90 de zile, cu una sau mai multe călătorii.
După intrarea pe teritoriul României, cetăţeanul străin trebuie să obţină permisul unic de ședere. Acest document atestă dreptul cetățeanului străin de şedere în România şi se solicită și obține de la formaţiunile teritoriale ale Inspectoratului General pentru Imigrări. În vederea eliberării acestui act, cetățeanul străin depune personal o serie de documente expres prevăzute de lege.
Potrivit legislației în vigoare, cetățenii străini pot fi încadrați în muncă ca lucrători permanenți, lucrători stagiari, lucrători sezonieri, lucrători transfrontalieri, lucrători înalt calificați. În funcție de categoria lucrătorilor străini angajați, legea impune condiții speciale și anumite obligații specifice, în special în sarcina angajatorului.
Nerespectarea prevederilor legale aplicabile poate atrage sancționarea angajatorului român cu amendă contravențională de până la 20.000 de lei.
