Decizia de a călători este luată din ce în ce mai mult şi în funcţie de cum se mănâncă într-o anumită destinaţie, ceea ce demonstrează că turismul gastronomic este un segment în creştere. Românii au şi ei o legătură strânsă cu produsele şi preparatele locale, fără a exista însă o identitate asumată şi o mândrie care să se manifeste în consumul zilnic. Aici intervin oameni precum Cristian Cismaru (aka Reky) care, de peste 10 ani, organizează brunch-uri în satele din România, susţinând astfel producătorii locali şi promovând turismul gastronomic.
Cristian este co-fondatorul Asociaţiei My Transylvania și al platformei Eat Local. Totodată este unul dintre promotorii conceptului Slow Food din România și coordonează un festival de cultură gastronomică în Transilvania. Apoi, este adesea ghid pentru oamenii care îşi doresc să descopere o faţă nevăzută a lucurilor şi să se bucure de o schimbare a perspectivei. În acest sens, ultimul său proiect este un tur prin Bucureşti, unde, la iniţiativa Silva, sunt descoperiţi, într-un mod creativ, nişte făuritori de craft, propunând ca atracţie diverse meşteşuguri urbane în combinaţie cu gastronomia.
Programul principal pe care îl coordonează Cristian Cismaru este însă cel al brunch-urilor itinerante, care se desfăşoară în diverse sate. Formatul este unul foarte clar şi cuprinde trei părţi pe parcursul unei jumătăţi de zi: se începe cu partea culinară la ora 11, timp în care se degustă multe specialităţi locale, apoi se vizitează satul, iar la final există atelierele de descoperit meşteşuguri sau meserii locale. Început în 2008 în Valea Hârtibaciului, Transilvanian Brunch are acum serii echivalente de evenimente în mai multe regiuni: Oltenia, Muntenia, Banat, Dobrogea şi nordul Transilvaniei. Practic, în fiecare weekend din an, între aprilie şi octombrie, se poate descoperi gastronomia locală. Programul conectează oraşul cu satele şi urmăreşte cunoaşterea producătorilor şi a naturii, dar şi stimularea iniţiativelor în mediul rural.
„Gastronomia înseamnă, în primul rând, legătura dintre mâncare şi cultură. În consecinţă promovăm mâncarea într-un context cultural prin care mesajul să nu fie doar cel din farfurie. Adică adăugăm gustului poveşti, oameni, locuri şi imagini. Totul devine, astfel, o experienţă tip slow living, de concentrare pe elemente simple şi frumoase. Apoi noi promovăm o gastronomie locală, fiind conştienţi că mozaicul cultural este unul foarte bogat şi divers în România. Fiecare zonă cunoaşte multiple influenţe ale majorităţii şi minorităţilor care trăiesc în acel spaţiu. Promovarea în sine o facem prin tot felul de evenimente la care mâncarea atrage vizitatorii, ei o gustă şi se bucură de ea, însă scopul nostru este să încercăm să-i încântăm cu povestea din spate şi cu beneficiile mâncatului local. Practic, sperăm ca fiecare vizitator al nostru să devină, la rândul lui, un ambasador al gastronomiei româneşti“, spune Cristian Cismaru.
Înţelegerea patrimoniului
În activitatea pe care o desfăşoară, Cristian Cismaru este de părere că provocator şi frumos în acelaşi timp este momentul când ajunge în sate pentru prima oară şi descoperă teritoriul. Acolo, în cele mai simple discuţii posibile, realizează ce mănâncă localnicii şi cum prepară specialităţile locale. Provocarea principală rămâne să îi determine pe oameni să înţeleagă cât este de valoros ceea ce au și fac. Organizatorilor le place foarte mult însă să descifreze modul de funcţionare a comunităţii unde ajung, să priceapă cum funcţionează satul şi cum îl pot ajuta în dezvoltare. Apropierea faţă de un oraş mare, de exemplu, ai cărui locuitori să conştientizeze importanța consumului de produse locale de sezon, este de ajutor.
Provocarea aspectelor birocratice
Cele mai mari probleme care apar în organizarea de evenimente menite să promoveze gastronomia românească ţin de aspectele legale, precum spune și coordonatorul programului: “Imaginaţi-vă că weekend de weekend ajungem în sate noi, unde vrem să construim o comunitate dornică să profite de patrimoniul ei gastronomic. Ei bine, cam în zero la sută din cazuri, există o aliniere de factori care să îţi dea o linişte birocratică. Ar trebui autorizat fiecare cămin unde se găteşte, autorizat fiecare producător cu care lucrăm, instruită fiecare persoană care găteşte, dar nu are acte. Sună a zeci de ani de muncă pentru a rezolva o situaţie pe care noi, ca ţară, nu ne asumăm să o facem. Începând însă cu paşi mici şi constanţi, se schimbă totuşi lucrurile atunci când perspectiva este sănătoasă şi atractivă. În rest, doar acolo unde nu determinăm comunitatea locală să creadă în ea însăşi nu reuşim. Dar sunt cazuri rare şi suntem fericiţi că, în majoritatea locurilor, lucrurile funcţionează bine“.
Cine este turistul devorator de gastronomie
Cei care îşi doresc să petreacă o zi pe afară, în sate, sunt aproximativ aceiaşi: două treimi români, majoritatea familii cu copii. Jumătate din ei sunt din oraşe mari şi duc dorul copilăriei şi al bunicilor, jumătate sunt convinşi că fac o faptă bună susţinând astfel de proiecte. Toţi se bucură de mâncare şi locuri, o parte tot mai mare înţeleg şi rolul lor activ în a păstra aceste lucruri. Ultima treime sunt vizitatori străini, care apreciază foarte mult cultura locală, în toate aspectele ei.
„Există un trend evident în ceea ce priveşte interesul pentru produsele locale şi gastronomia locală, regională sau naţională. Dacă în 2008 aveam circa 100 de persoane pe an la evenimentele din şase sate, anul acesta vom depăşi probabil 10.000 de persoane în 125 de sate care trăiesc aceste experienţe. Similar se dezvoltă şi alte iniţiative din România, important este să rămâi la un model sustenabil, în care să nu forţezi capacitatea de creştere şi de producţie din satele care găzduiesc experienţele“, este de părere inițiatorul proiectului Transilvanian Brunch.
Obiective în promovarea gastronomiei
Prin activitatea desfăşurată, organizatorii acestor brunch-uri caută să determine localnicii să înceapă mici afaceri în tot acest lanţ de producţie, preparare şi vânzare a produselor autohtone. Apoi, îşi doresc ca cei din oraşe să se implice, la rândul lor, în iniţiative ce ţin de gastronomia românească: fie să devină activişti în domeniu, fie să ajute prin donaţii, fie să găsească alte moduri creative de a susţine patrimoniul moştenit.
„Avem două direcţii mari în care acţionăm: educaţie şi educaţie. Pe de o parte, ne dorim ca oamenii să cunoască teritoriul (natura) şi producătorii (cultura) prin evenimentele din sate. Pe de altă parte, vrem să bucurăm orăşenii cu acţiuni prin care le schimbăm perspectiva şi le dezvăluim cât de valoros este tot ce avem şi cât de important este să integreze aceste lucruri în rutina lor. Conceptele şi principiile de Slow Food ne ajută foarte mult şi astfel de acţiuni planificăm în oraşe. Lucrăm cu chefi, restaurante, food hub-uri, conferinţe, activişti din domeniu şi vom continua diverse programe prin care să arătăm că există alternative la consumul de mâncare industrializată“, conchide Cristian Cismaru (Reky).
