Da, există criză de personal. Da, există o criză a serviciilor, pentru că, din păcate, în industria locală a turismului, prea puțini operatori investesc constant în pregătirea și retenția personalului. În plus, mai există o criză. Cea a antreprenorilor/angajatorilor care să-și respecte angajații, să nu-i considere o extensie a proprietății și să știe adevărata semnificație a termenului de „ospitalitate”, respectând turiștii care aleg să-și cheltuie bugetul de vacanță la ei. Pentru că vorbim despre o industrie în care calitatea oamenilor are un impact direct asupra experienței oaspeților.
Obișnuim să facem comparații directe și indirecte cu țări care atrag foarte mulți turiști, dar nu comparăm și cât reprezintă costul cu salariile în bugetul unui hotel din România versus cel al unuia din respectiva țară. Comparăm și știm, teoretic, că avem un sezon mult prea scurt, dar nu investim pentru a-l putea prelungi. Este greu să găsim oameni pe Litoral, și nu numai, însă în continuare se folosesc diverse soluții, neprofesioniste, care au menirea de a reduce bugetul alocat cheltuielilor cu personalul specializat: în loc de bucătari mai există câte o femeie harnică din zonă, în loc de barman poate fi un băiat bun care se pricepe, managerii de departamente sunt „furați” de la concurență, dar în același timp nu se face nimic pentru ca aceștia să fie instruiți și păstrați de la un sezon la altul. Nu se investește deloc în educația și retenția lor.
Litoralul, în vara lui 2022
În acest sezon, am fost întrebată, de cel puțin trei proprietari de hotel, de ce nu mă bucur de situație, pentru că mă ocup de recrutare de personal și practic am doar de câștigat din această situație. Da, într-adevăr, se poate considera așa, că am de câștigat din această situație. Dar aș prefera să se înțeleagă importanța educației și a retenției personalului, pentru că doar așa se poate dezvolta industria, doar așa au de câștigat toate părțile implicate. Și atât eu, cât și alți furnizori de servicii, am fi bucuroși să ajutăm cu programe dedicate, create conform cerințelor și nevoilor fiecărui operator, pentru că întotdeauna oamenii fac diferența.
Situația este cu adevărat dificilă pe Litoral – fluctuația de personal este masivă –, nu se pot păstra oameni de la un an la altul, uneori nici chiar de la o săptămână la alta. De ce? Poate pentru că sezonul este prea scurt, iar presiunea în ceea ce privește încasările este foarte mare, însă toate acestea au impact direct asupra gradului de mulțumire și confort al angajaților, care este extrem de redus. Iar totul se răsfrânge asupra gradului de satisfacție a turiștilor.
Există încă situații în care cazarea angajaților se realizează în cămine vechi sau în hoteluri dezafectate, fără access la servicii de spălătorie și în condiții greu de imaginat pentru anul 2022. Trebuie să ținem cont că acești angajați trebuie să muncească, să zâmbească, să ofere servicii de calitate. De aceea, nu este de mirare că angajații pleacă în altă parte, chiar și pentru aparent ridicola sumă de 100 de lei în plus. Pentru că, de fapt, acel angajat pleacă din cauza lipsei unor condiții umane de trai, din cauza lipsei respectului și empatiei angajatorului.
Respectarea drepturilor angajaților
Toate aceste cazuri din zona „gri” afectează negativ întreaga industrie a turismului și implicit pe toți acei angajatori corecți. Toate aceste cazuri izolate au impact asupra imaginii tuturor operatorilor din ospitalitate, aducând, în plus, generalizări nedorite, mai ales din partea turiștilor. Pentru că sunt și hotelieri corecți în relația cu angajații, care oferă contracte de muncă pe minim șase luni, cu întreaga sumă pe contract, cu cazare în condiții decente ș.a.m.d. Da, există și hotelieri care păstrează o parte din personal, circa 25-30%, de la an la an, iar unii au angajați cu un istoric de patru sezoane pe proprietate. Dar, ca de obicei, cei corecți sunt „faultați” din interior, chiar de către colegii din industrie.
Din păcate, ne lovim în continuare de multe prejudecăți și situații de nedorit, de aceea renumele Litoralului românesc continuă să fie „pătat” atât în ochii angajaților, cât și ai turiștilor. Încă există angajatori care-și doresc să atragă oameni buni, șefi de departament care să construiască echipe, dar atunci când vine vorba de trimis contractul pe mail, detalii despre beneficii și despre diverse spețe sau de menținerea relației din extra-sezon, răspunsurile nu prea mai vin sau, dacă vin, sunt total neprofesioniste, de tipul „hai aici, facem treabă și apoi vedem”. Însă cu profesioniștii nu merge în acest fel. Atunci când contractezi un serviciu, vrei să știi ce cumperi și exact același lucru își doresc și angajații – vor să știe ce semnează.
O altă prejudecată des întâlnită în rândul angajatorilor este „la noi nu muncesc, dar când pleacă în străinătate muncesc precum sclavii, iar poate la sfârșitul lunii rămân cu mai puțin bani”. Atât timp cât angajatorii nu vor să accepte faptul că oamenii își doresc timp pentru ei și pentru familie, că își doresc să fie tratați cu respect, aceștia vor pleca pentru a-și găsi zona de echilibru.
Da, vor munci acele ore „ca sclavii”, dar după aceea vor face ce doresc, fără să li se impute acest lucru sau să fie sunați în afara programului. În condițiile în care există salarii ce reprezintă echivalentul a 275 sau 300 de pâini/lună (între 2.200 de lei și 2.400 de lei), problema lipsei forței de muncă este și în „ograda” noastră, a tuturor celor din acest segment de activitate.
În loc de concluzii
Întrebarea-cheie este: Cum poate fi un om motivat să muncească și să ofere servicii de calitate atunci când nu numai că nu poate asigura traiul familiei, ci este și desconsiderat de către angajtor? Când tu, ca angajator, nu faci nimic din ceea ce ține de tine pentru a avea angajați mulțumiți, chiar dacă asta se translatează într-un profit diminuat, când aștepți doar ca statul să facă ceva, deși cel mai probabil nu va face nimic, lucrurile nu se vor schimba în turismul românesc. Din păcate, sunt convinsă că, chiar dacă statul ar interveni, oferind operatorilor anumite beneficii fiscale, prea mulți dintre aceștia nu se vor gândi la starea de bine și confortul angajaților, ci la creșterea marjei de profit.
În acest context, coroborat cu faptul că proiectele de atragere a tinerilor către industria ospitalității sunt rare, nemediatizate sau nesusținute, acest deficit al forței de muncă devine responsabilitatea tuturor celor care activează în această industrie.
Material realizat, exclusiv pentru TrendsHRB, de către Rocsana Borda, HR Specialist
