Risipa de hrana, o problema etica si nu numai

Securitatea alimentara este un drept fundamental al oamenilor si se poate realiza doar prin disponibilitatea resurselor, accesibilitatea lor, prin utilizarea si durabilitatea unei alimentatii sanatoase, suficiente, adecvate si hranitoare.

Este evident ca productia mondiala de alimente este conditionata de numerosi factori, mai ales de caracterul finit al resurselor naturale in raport cu populatia in crestere la nivel mondial, de accesul limitat la hrana al celor mai vulnerabile gupuri sociale si, mai ales, de dezechilibrele majore intre abundenta si saracie.

In zilele noastre, conceptul foodwaste este mai actual decat ne-am fi inchipuit in urma cu cateva decenii. An de an, in gospodarii, la restaurante, in hoteluri, localuri fast-food, la supermarketuri si hypermarketuri, fluxul alimentelor de la producator catre procesator, intermediar, pana la consumator marcheaza niste pierderi enorme. Risipa alimentelor determina atat probleme etice si de mediu, cat si costuri economice si sociale, care creeaza dificultati majore pe pietele interne si regionale, pentru companii si pentru consumatori deopotriva.

De-a lungul circuitelor de distributie alimentara in statele Uniunii Europene se irosesc anual pana la 50% din produsele aflate in perioada de garantie: si da, este vorba chiar despre alimente naturale, benefice pentru sanatate. Pe de alta parte, aproape 80 de milioane de europeni traiesc sub limita saraciei, iar dintre acestia peste 16 milioane primesc hrana cotidiana cu ajutorul unor ONG-uri, fundatii si asociatii caritabile.

Sub egida FAO (Food and Agriculture Organization), obiectivul asumat al Parlamentului European este ca pana in anul 2025 sa reduca la jumatate aceasta cinica risipa de resurse de hrana si, totodata, sa permita accesul la o alimentatie demna pentru toti cetatenii din UE care se confrunta cu saracia in diversele ei forme.

In plus, printr-o rezolutie speciala, se solicita Comisiei sa ia masuri concrete pentru prevenirea producerii de deseuri biologice si se impune o politica coercitiva in materie de tratare a deseurilor, o politica menita sa agrege toate partile implicate in cadrul circuitului logistic din domeniul alimentar, prin aplicarea principiului „poluatorul plateste“.

Mai precauta, Comisia Europeana a publicat recent un  studiu in care arata necesitatea unei strategii pe doua niveluri – al Uniunii Europene si cel national – prin care sa se dea urgent startul unor actiuni concrete de normalizare a productiei, de gestiune a stocurilor, de crestere a eficientei lanturilor de distributie. In lipsa acestor masuri imediate, se estimeaza ca risipa de hrana va inregistra o crestere galopanta, de peste 40% pana in anul 2020.

Masuri imediate

In acest context, anul 2014 a fost desemnat „An european impotriva risipei alimentelor”, iar mega-evenimentul Expo Milano 2015 a avut ca tema centrala „Feeding the Planet, Energy for Life / Hranind planeta, energie pentru viata”. S-a dorit o informare mai buna pe aceasta tema complexa, o constientizare a riscurilor si o educare a cetatenilor in spiritul consu­mului responsabil. Aceste campanii de sensibilizare a perceptiei publice vizeaza latura cantitativa (distribuirea de alimente catre segmentele defavorizate, organizarea de evenimente caritabile, derularea de campanii de CSR ale operatorilor din horeca), dar si latura calitativa (producerea de hrana sanatoasa, asigurarea unui consum responsabil, distribuirea de fructe si lapte in scoli, organizarea de ore destinate notiunilor de nutritie).

La nivel practic, au fost introduse proce­duri specifice de etichetare si de ambalare. Astfel, s-a propus sistemul dual de labelling – cu marcarea datei de expirare alaturi de o data limita de vanzare, pentru a se reduce cazurile in care un produs este comercializat foarte aproape de ziua expirarii, eventual ieftinit, ca sa fie mai atragator pentru cumpararor, pentru ca, in final, produsul sa ajunga la cosul de gunoi. In plus, s-au diversificat dimensiunile ambalajelor, implicit a gramajelor, pentru a oferi consumatorilor sansa de a achizitiona doar alimentele de care au nevoie, in cantitatile necesare. Consum responsabil, nu consumerism compulsiv…

In paralel, s-au introdus etichetari de preturi reduse treptat, pe masura ce se apropie limita de comercializare, respectiv de expirare. Aceste reduceri faciliteaza accesul la hrana pentru categoriile nevoiase, dar trebuie atent controlate, pentru a preveni re-etichetarile ilicite si alte metode prin care retailerii pot frauda acest sistem, pentru a-si consolida profiturile si a minimiza pierderile.

Recuperarea alimentelor nevandute este un proces complex si anevoios, dar este esential pentru echilibrarea decalajului major cu care ne confruntam in ceea ce priveste accesul la hrana.

Rezolutia europeana prevede ca la nivelul statelor membre, achizitiile si contractele publice sa fie realizate cu firme care ofera produse si servicii sustenabile.

Regula pretului minim trebuie nuantata, astfel incat sa includa si conditia ca, pe cat posibil, contractele sa fie semnate cu firme ce utilizeaza ingrediente locale si doneaza/redistribuie gatuit catre cei nevoiasi produsele ramase sau le directioneaza catre bancile de alimente, deci nu le arunca direct la gunoi, ca pe niste deseuri.

Impartirea vinei

O statistica interesanta releva faptul ca aproape 45% din volumul enorm al alimentelor risipite provin din consum casnic, deci din gospodariile oamenilor obisnuiti. Iar mai mult de jumatate din aceasta uriasa pierdere (peste 60%) se poate evita, cu putin efort si ceva mai mult realism. Iata de ce educarea oamenilor in spiritul unui consum respon­sabil este esentiala, iar hrana ar trebui sa (re)devina o resursa comunitara, identitara.

Dar mai este un drum lung pana acolo, ca dovada ca producatorii din industria alimentara se fac vinovati de 40% din pierderi, pe cand distribuitorii insumeaza 4-5%, iar firmele de catering/evenimente/industria ospitalitatii sunt sursa a 14-15% din risipa globala.

Este interesanta aceasta impartire statistica a „vinovatiei“  intre principalii actori de pe piata F&B si ea releva ponderea pe care o au diverse cauze in risipa cotidiana a hranei (ingrediente procesate sau simple alimente). Aceste cauze sunt: supraproductie, directionare gesita a ofertelor (dimensiune inadecvata sau forma neadaptata), deteriorare a produselor sau a ambalajelor, norme rigide de comercializare (aspect, defecte de ambalare), gestionare necorespunzatoare a stocurilor, strategii de marketing inadecvate realitatilor sociale.

Lupta impotriva foodwaste in horeca

Horeca este unul dintre cele mai active domenii in lupta cu pierderile masive de resurse alimentare. gupuri precum No-Waste Network, Prietenii alimentelor durabile, United against waste fac diferenta intr-o lume pasiva si indiferenta, pentru ca ele spun lucrurilor pe nume si, mai ales, ofera niste solutii punctuale care dau rezultate vizibile.

Aceste rezultate sunt: folosirea internetului si a noilor tehnologii pentru informare si educare foodwise, infiintarea unei comunitati de cunoastere si inovare (CCI) pentru produsele alimentare, aplicarea de proceduri inteligente privind temperaturile de refrigerare armonizate pe parcursul lantului de aprovizionare pentru conservarea adecvata a produselor, sprijinirea structurilor F&B care dezvolta pietele/consumul local si regional.

O abordare de genul „Love Food Hate Waste“ trebuie sustinuta de operatorii din industria ospitalitatii prin strategii complementare, precum Enjoy food (pentru ca oamenii sa redescopere placerea de a savura hrana, nu de-a o achizitiona/consuma in exces), Local food (retete cu ingrediente locale, oferte de sezon, preparate ca la mama acasa), Eat halfsies (portii mai mici/impartirea portiilor, pentru a preveni risipa, si pentru a reduce obezitatea), Doggy Bag (o modalitate eficienta de reducere a cantitatii de mancare ce se arunca la restaurante), Healthy food (alimentatie sanatoasa, pentru prevenirea bolilor si maximizarea efectelor nutritive ale hranei).

Iata cum vechea zicala „Suntem ceea ce mancam“ capata noi valente si se refera la cum si cat (nu) mancam. Daca obiectivul general este „O Europa eficienta din punctul de vedere al utilizarii resurselor“, la nivel de companii implicate in domeniul ospitalitatii acest obiectiv se traduce in termeni de eficienta a activitatii si de educare a personalului, a furnizorilor si, mai ales, a clientilor/consumatorilor.

Risipa, in cifre

• la nivel global, o treime din hrana destinata uzului uman este risipita, reprezentand 1,3 miliarde pe an, potrivit FAO
• foodwaste are aceeasi pondere in tarile industrializate ca si in cele in curs de dezvoltare, respectiv 40% in ambele, insa distributia este diferita: in tarile in curs de dezvoltare acest lucru se intampla la recoltare si procesare, pe cand in tarile industrializate risipa se produce la nivel de retail si consumator
• principalele cinci tari risipitoare de alimente sunt Mare Britanie (12 milioane de tone pe an), Germania si Olanda (peste 9 milioane), Franta si Polonia (aproape 9 milioane). In acest clasament Romania se situeaza pe locul 9, cu aproape 3 milioane de tone risipite in fiecare an, conform Eurostat
• firmele de catering/evenimente/industria ospitalitatii sunt sursa a 14-15% din risipa globala
• 45% din volumul enorm al alimentelor risipite global provin din consum casnic
• in prezent, 47 milioane de tone de produse alimentare sunt irosite anual in UE
• Comisia Europeana estimeaza ca, fara masuri, intreaga cantitate de risipa de hrana va ajunge in UE la 120 milioane pana in 2020