Timp de mulţi ani, singurul Hilton din România era cel din București, al lui George Copos, așa cum singurul Radisson din ţară putea fi găsit la doar doi pași de el, pe Calea Victoriei. Acum, însă, au apărut hoteluri cu numele Hilton nu doar în București, ci și în Cluj, Iași și chiar Sighișoara, iar două unităţi sub brandul Radisson urmează să fie deschise la Brașov și Timișoara.
Piața deschiderilor de structuri de cazare afiliate unui brand internațional a fost, în ultimii trei ani, dominată de inițiative ale unor proprietari români care au capitalizat experiența anterioară în operarea de hoteluri independente. Aceștia au construit cu ani în urmă hoteluri care au funcționat ca branduri locale, cum ar fi Cavaler și Binderbubi în Sighișoara, City Plaza în Cluj sau Europa în Iași.
Ca turist străin, însă, mai ales ca om de afaceri ajuns cu treabă într-o țară anume, e mult mai comod și mai puțin riscant să te cazezi la un hotel pe care Hilton, Mercure sau Radisson și-au pus numele decât să faci experiențe pe care să scrie „Cavaler“ sau „Binderbubi“, hoteluri de certă calitate, dar care unui client nefamiliarizat cu piața turistică românească nu îi spun mare lucru.
Din ce în ce mai mulți investitori locali în structuri de cazare au fost convinși în ultimii ani de lanțurile internaționale sau de consultanți hotelieri că riscul asumării unei francize este gestionabil și că avantajele financiare contrabalansează foarte bine situația. De multe ori pe masă nici nu este altceva decât opțiunea unei francize, în principal datorită numărului redus de camere, spune Sorin Ionescu, fondatorul și directorul firmei de consultanță Fivestar Hospitality.
Crește numărul hotelurilor noi afiliate la lanţurile internaţionale
Construcția unor unități de cazare noi, precum Ramada din Constanța și Ibis Styles din Arad, ocupă însă o pondere din ce în ce mai importantă din piața deschiderilor sub un brand internațional, chiar dacă, deocamdată, majoritatea hotelurilor care se afiliază sunt structuri vechi.
Sorin Ionescu se așteaptă ca acest segment, care se ridică acum la aproximativ o treime din piață, să crească în următorii cinci ani spre nivelul de 50%, deoarece lanțurile internaționale își doresc unități mai mari, cu peste 100-120 de camere. Criteriile lor de exigență sunt în creștere, fiind tot timpul acordate cu piața internațională, care este acum foarte favorabilă dezvoltărilor hoteliere.
Orașele cele mai atractive pentru piața hotelurilor care sunt operate sub un brand internațional sunt organizate pe două paliere: palierul unu – Cluj Napoca, Brașov, Timișoara, Iași, orașe mari, cu mare potențial de business, dar și turistice, și palierul doi – Constanța, Craiova, Galați, Brăila, Sibiu, Bacău și Oradea.
Poate nu întâmplător lanțurile internaționale nu se înghesuie să-și facă intrarea pe litoral. Cu excepția unor Ibis și Ramada în Constanța și a Zenith în Mamaia, niciun lanț hotelier nu e prezent în stațiunile de la mare, litoralul românesc fiind cel mai sărac dintre cele de la Marea Neagră în ceea ce privește structurile turistice de business.
Cu o sezonalitate de doar câteva luni și tarife destul de mari, hotelurile nu sunt atractive pentru lanțurile internaționale dar, în același timp, nici hotelierii nu se înghesuie să semneze cu aceste lanțuri cărora ar trebui să le plătească o sumă anuală pentru franciză. Hotelierii români își umplu, oricum, hotelurile în vârf de sezon cu turiști români, pe care branduri precum InterContinental sau Marriott mai mult i-ar speria.
Există, însă, o diferență majoră între hotelurile de business cu brand internațional din provincie versus cele din Capitală, și anume în zona de performanță financiară, după cum spune Sorin Ionescu. RevPar-ul (veniturile pe cameră în funcție de camerele disponibile) în provincie este, în prezent, în medie, de doar 60% față de cel de la nivelul Bucureștiului, însă trebuie ținut cont că, înglobat în acest ecart, este și faptul că, în provincie, lipsesc brandurile upper upscale specifice primului oraș al țării.
În prezent, piața fierbe datorită revigorării pieței imobiliare, inclusiv în sectorul hotelier. Investitorii încep să cumpere hoteluri, anul trecut având loc cea mai mare tranzacție de pe piață, și anume vânzarea hotelului Radisson din București.
„Noi, la Fivestar Hospitality, am anticipat asta încă de la începutul anului 2017, când am lansat portalul hotelsforsale.ro, care și-a propus să ofere o platformă tuturor actorilor din piață pentru a dinamiza zona tranzacțională. În prezent suntem o poartă de intrare a investitorilor străini în România și resimțim din plin creșterea interesului pentru București după închiderea tranzacției Radisson, dar și în zona de provincie“, a mai spus Sorin Ionescu.
Cu toate acestea, sunt destule orașe în țară în care nu este prezent, încă, niciun lanț internațional, iar acesta este un barometru care arată că oamenii de afaceri străini încă nu și-au făcut prezența în zonă și nici turismul nu funcționează cu motoarele turate la capacitate maximă. Când litoralul va fi plin de hoteluri de lanț și toate orașele turistice vor avea multe astfel de structuri de cazare va fi un semn, mai eclocvent decât toate anunțurile de creștere economică, că România are un turism care contează, că e interesantă cu adevărat pentru investitorii străini și că lucrurile se mișcă așa cum trebuie.
Un alt avantaj pe care-l au hotelierii care semnează cu un lanț internațional este evident, dar greu de acceptat de către ei. Atâta timp cât și-au condus singuri afacerea, mulți dintre ei, fără mare experiență în turism, n-au avut rezultate prea bune, însă e tentant să fii manager de hotel sau să-ți numești în funcția asta soția sau fiul. Mare parte din hotelurile noi din România s-au construit în perioada de boom economic de dinainte de criză, iar cei care au avut bani să investească au fost nu oameni de turism, ci dezvoltatori imobiliari care până atunci construiseră locuințe.
Odată deschis hotelul, unii dintre ei s-au aruncat cu capul înainte în administrarea lui, dar imediat după criză au înțeles că hotelăria e un lucru complicat, pentru care-ți trebuie ceva experiență. Majoritatea contractelor de franciză cu lanțurile internaționale prevăd (iar măsura este impusă de lanț) ca acestea să vină și cu managementul.
De exemplu, atunci când a fost construit InterContinentalul din București, contractele de franciză se semnau pentru câteva zeci de ani și nu includeau și managementul. Când a expirat contractul, prima condiție pe care lanțul InterContinental i-a impus-o lui Viorel Păunescu, cel care controla în 2006 hotelul, a fost ca noua franciză să impună și managementul. Nemaiputând să conducă hotelul, Păunescu a devenit un oaspete care doar trebuia să investească bani în InterContinental și așa a hotărât să-l vândă. Așa se întâmplă și cu hotelul Hilton din București, ai căror manageri nu au fost niciodată numiți de Copos, ci de către lanțul hotelier.
Unui investitor îi vine greu la început să accepte că nu va avea niciun cuvânt de spus în hotelul care l-a costat milioane de euro, dar după o vreme unii încep să înțeleagă că, pentru ei, e mai bine așa.
Hoteluri deschise
2015
– Ramada Craiova (162 camere) – conversia hotelului Jiul/franciză
2016
– DoubleTree by Hilton Sighișoara (74 camere) – conversia hotelului Cavaler/franciză
2017
– Ibis Styles Arad (72 camere) – construcție nouă/franciză
– DoubleTree by Hilton Cluj (85 camere) – conversia hotelului City Plaza/franciză
– Ramada Constanța (170 camere) – construcție nouă/ franciză
– Hampton by Hilton Iași (117 camere) – conversia hotelului Europa/ franciză
– Mercure Sighișoara (52 camere) – conversia hotelului Binderbubi/ franciză
Hoteluri anunțate
2018
– Radisson Blu Brașov (105 camere) – conversie clădire veche de birouri/franciză
2019
– Radisson Blu Timișoara (160 camere) – construcție nouă/contract de management
