Dosarul caselor de marcat si al bonurilor fiscal

A fost evidenta, mediatizata si discutata in ultima luna adoptarea unor modificari ale legislatiei privind bonurile fiscale, urmata de actiuni in teren ale organelor fiscale, fiind vizate, in special, restaurantele. Pentru a avea o privire obiectiva asupra acestui eveniment, am discutat cu avocatul Laura Tiuca, Partener, Dentons Bucharest si presedintele HORA (Organizatia Patronala a Hotelurilor si Restaurantelor din Romania), Tinu Sebesanu.

Ordonanta de urgenta a Guvernului privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale a aparut acum 16 ani, in 1999. Pe scurt, majoritatea agentilor economici erau obligati inca de atunci sa emita bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale avizate, si sa le predea clien­tilor. In plus, la solicitarea clientilor, agentii economici eliberau si facturi fiscale.
Rola jurnal era documentul prin care se inscriau toate datele din bonurile fiscale si trebuia pastrata in arhiva agentilor economici timp de doi ani de la data incheierii exercitiului financiar in cursul caruia fusese intocmita (jurnalul electronic timp de 5 ani).

Amenzile erau, in principiu, si atunci, de ordin pecuniar, iar sumele gasite si care nu puteau fi justificate prin datele inscrise in documentele emise de aparatele de marcat electronice fiscale, in registrul special ori prin facturi fiscale se confiscau. „Exista inca de acum 16 ani, sanctiunea suspendarii acti­vitatii, dar era foarte rar pusa in practica si, oricum, nu avea ecouri in presa, nu se supunea oprobriului publicului, nu se scria „Rusinica“ pe geam etc., astfel incat un astfel de eveniment trecea, in fapt, neobservat de majoritatea oamenilor, eventualii clienti crezand ca usa era inchisa datorita vacan­tei, renovarii etc“, spune Laura Tiuca. Conform acesteia, suspendarea activitatii unei locatii (de la o luna la trei luni, in functie de gravitatea faptelor) se dispune, in principiu, in urmatoarele situatii:
a) neindeplinirea obligatiei operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale;
b) neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioara celei reale;
c) neintocmirea de documente justificative pentru sumele de bani introduse/extrase in/din sertarul casei de marcat, altele decat cele provenite din incasa­rea cu numerar a contravalorii bunurilor livrate cu amanuntul si a serviciilor efectuate catre populatie sau cele utilizate pentru a acorda rest clientului;
d) neindeplinirea obligatiei operatorilor economici de a se dota cu aparate de marcat electronice fiscale, achizitionate numai de la distribuitori auto­rizati sau unitati acreditate pentru comercializare, conform prevederilor prezentei ordonan­te de urgenta;
e) nerespectarea de catre utilizatorii aparatelor de marcat electronice fiscale a termenelor prevazute de lege, de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale.

Modificarile
Conform modificarilor recente aduse de Ordinul nr. 218 din 27 februarie 2015 pentru aprobarea procedurii de sigilare a unitatii operatorului econo­mic pe perioada de suspendare a activitatii, in conformitate cu prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 28/1999, concomitent cu sigilarea unitatii, organele de control afisaza la loc vizibil un anunt referitor la suspendarea activitatii operatorului economic. Anuntul este tiparit cu litere de tipar de minimum 10 cm si are urmatorul continut: „Activitate suspendata de (denumire institutie/structura) pentru neemiterea bonurilor fiscale“.
Desigilarea unitatii operato­ru­lui economic poate avea loc in urmatoarele situatii:
a) implinirea termenului pentru care a fost dispusa suspendarea unitatii;
b) in baza unei hotarari judecatoresti executorii;
c) transferul marfurilor sau bunurilor din incinta (pentru maxim doua zile; se poate solicita doar o singura data);
d) schimbarea proprietarului sau utilizatorului (chirias, comodatar) spatiului in care se afla unitatea (de aici, practica recenta de a vedea «de inchiriat» imediat pe locatie);
e) lucrari de reparatii urgente in incinta unitatii (pentru maxim doua zile).
„HORA este prima care doreste sa se asaneze industria aceasta, sa se ridice stigmatul acesta de pe ea. Si pentru noi, cei care fac evaziune in acest domeniu reprezinta o competitie neloiala si ne afecteaza activitatea. Insa de aici si pana la aceste masuri exagerate este cale lunga, nefiind numai vorba despre prevederea cu suspendarea activitatii, ci toata ordonanta este represiva, sunt niste amenzi uriase pentru niste fapte minore. Cu aceste masuri autoritatile nu reusesc decat sa produca frauda, nu sa lupte antifrauda. De asemenea, consider ca ordonanta este neconstitutionala, fiindca, atunci cand vine un organ al statului, el contro­leaza, judeca si executa, in timp ce proprietarul nu are dreptul sa se apere. Mai concret, el suspenda activitatea pe loc, iar proprietarului nu-i ramane decat sa depuna contestatie, dar pana birocratia se misca in acesta directie, pedeapsa este ispasita“, precizeaza Tinu Sebesanu, presedinte HORA.
Astfel, ca raspuns, restauratorii importanti, membrii HORA, au reactionat deja cu privire la noile prevederi, considerand ca activitatea a fost suspendata pentru sume derizorii. In urma obiectiilor comerciantilor privind sanctiunile disproportionate in raport cu faptele, incepand     cu 31 martie, sunt anuntate noi modificari in legislatie, urmand ca ANAF sa suspende activitatea unei firme numai daca diferentele nefiscalizate nu depasesc 300 lei.
In opinia lui Tinu Sebesanu insa, solutia propusa nu va avea sorti de izbanda, fiindca „nu poti sa aplici aceeasi masura pentru un boutique care are 100 de lei vanzare in ziua respectiva sau un restaurant care are 20 de mii. Ea trebuie sa fie proportionala cu vanzarile. Noi am recomandat aplicarea unor masuri luandu-se in considerare procentul de vanzari din ziua respectiva sau 10% din incasari, deoarece acestea sunt valorile tips-ului, in general“, precizeaza acesta.

Aplicarea in domeniu horeca
Ceea ce solicita restauratorii in mod special este aplicarea sanctiunilor cu o mai mare intelepciune, si datorita specificului domeniului horeca. Inchiderea unui restaurant, pentru o anumita perioada de timp, inseamna pierderi mari pentru operator, de aceea ar trebui sa existe o corelatie intre fapta si pedeapsa.
Mai precis, suspendarea activitatii, indiferent pentru ce suma, are ca rezultat scaderea veniturilor evidenta, punerea oamenilor in somaj, pierderea stocurilor de marfa perisabile, pierderea vadului comercial, generandu-se o situatie din care nu castiga nimeni.
Unii restauratori au reclamat, de asemenea, faptul ca la o ora de varf, avand, de exemplu, 40 de mese si doar doi – trei chelneri (pentru a limita costurile operationale), acestia nu ar avea timpul efectiv sa inregistreze totul imediat, urmand ca aceste operatiuni sa se efectueze, mai tarziu, in aceeasi zi. Astfel, ar exista, in mod inevitabil, momente  in timpul zilei, in care se pot observa neconcordante intre casa si incasari (de exemplu, clientul nu a mai vrut sa ia 10 bani rest si acesti bani au ramas in casa, in plus fata de casa etc.). La aceste situatii se adauga si practicile neconforme ale anumitor chelneri, practici care sunt, de obicei, straine operatorilor de restaurante.

O situatie
Raportul EY elaborat in septembrie 2013 pentru sectorul ospitalitatii in Europa precizeaza ca: „Masurile de austeritate adoptate, care dispun cresterea taxelor intr-un moment cand veniturile sunt in cadere slabesc capacitatea sectorului (hospitality) de a genera crestere economica. Mai mult, din cauza naturii accizelor care impovareaza sectorul – la un moment in care concurenta pentru a atrage dorinta clientilor de a cheltui este in crestere, companiile din sec­torul ospitalitatii au din ce in ce mai putin control asupra politicilor de stabilire a preturilor, deci flexibilitate redusa pentru a se adapta la conditiile economice in schimbare“.
Ca o completare la aceasta situatie, presedintele HORA precizeaza ca un restaurant cu 100% vanzari, are cheltuieli de TVA, 30% costul marfii, chirie 10%, cost forta de munca 20%, iar cand le aduni nu ramane mare lucru. „Peste toate vin aceste legi care sunt facute sa amendeze, nu sa trateze cauza. Cei care fac evaziunea o fac din cauza impozitarii muncii si de aici pleaca totul.
Ceea ce nu realizeaza  autorita­tile este ca fiecare entitate ne da frecvent cate ceva de lucru, fie ca e primaria, pompierii, politia etc. Pentru a simplifica lucrurile in acest sens, HORA a propus sistemul de licentiere a restaurantelor si hotelurilor, respectiv atunci cand este licentiata o locatie, aceasta va fi controlata de toate entitatile, dar odata ce a obtinuta licenta, a platit toate darile in acest sens pe anul respectiv, sa fie lasata in pace. La restaurante licenta sa fie data pe trei ani, la hoteluri pe cinci ani.
Se pune valoarea pe licenta in functie de categoria de restaurant, cafenea, bar etc., iar statul isi ia banii la inceput de an, pentru tot anul“, spune Tinu Sebesanu.

In alte state
Exista o tendinta la nivel european de inasprire a sanctiunilor pentru neraportare si evaziune fiscala. Italia si Grecia par sa fie „vedetele“ in ultima vreme in acest domeniu.
„Si in tari cu o economie mai dezvoltata, aceste ingrijorari nu par sa fi disparut. De exemplu, autoritatile fiscale norvegiene vizeaza saloanele de infrumusetare, spalatoriile auto si alte tipuri de business-uri despre care cred ca utilizeaza preturi nerealist de mici. In opinia autoritatilor, o tunsoare sau spalarea masinii la pretul de 200 coroane (cca. 100 RON) este nerealist de mic. Rezulta ca pretul suspicios de mic suge­rea­za ca proprietarul afacerii nu plateste salariile minime si face evaziune fiscala“, conchide Laura Tiuca, Partener, Dentons.