În 2018, valoarea estimată a exporturilor extra-UE cu produse cu indicaţie geografică s-a ridicat la peste 11 miliarde euro. Vorbim de produse realizate cu respect faţă de mediu, rezultat al unei producţii de calitate și sigure, produse care pot face parte dintr-un stil de viaţă sănătos și care demonstrează diversitatea producţiei agro-alimentare europene, promovând totodată menţinerea unei tradiţii prin producţie și/sau reţete.
„Savurați, sunt din Europa!” – acesta este sloganul anual sub care UE și Comisia Europeană finanțează campanii de promovare a produselor agro-alimentare și vinurilor care fac obiectul articolului de față. Unii le numesc generic, produse cu indicație geografică.
Voi începe cu o listă de denumiri despre care ați aflat, adesea fiind menționate în programele de știri uneori triumfalist, ca și cum ar fi instrumentul unei mari victorii, alteori constatator pur și simplu. Ca și voi, am fost atins de aceste sintagme. Sunt produse ale industriei alimentare românești: Magiun de prune Topoloveni IGP, Salam de Sibiu IGP, Telemea de Ibăneşti DOP, Novac afumat din Ţara Bârsei IGP, Scrumbie de Dunăre afumată IGP, Cârnaţi de Pleşcoi IGP. Să completăm cu o listă de denumiri de produse ale industriei alimentare italiene: Aceto Balsamico di Modena IGP, Mozzarella IGP, Mortadella Bologna IGP, Gorgonzola DOP, Grana Padano DOP, Parmigiano Reggiano DOP.
Și unele și celelalte vă sunt cunoscute. Deci sunt produse cu reputație bine stabilită și corespund unei culturi anume. Au, prin denumirea oficială, o legătură cu o arie geografică, ce arată originea lor – Topoloveni, Sibiu, Modena, Bologna. Adică acestea sunt locurile unde, într-un cadru geografic larg, s-au născut produsele enumerate. Despre unele știm de mai mult timp, despre altele mai recent.
IGP, DOP sau STG?
Selecția de denumiri asupra căreia v-am propus să reflectați preț de câteva minute, mai are o caracteristică. Denumirile enumerate funcționează ca o marcă comercială înregistrată, ceea ce pe o parte protejează produsul de contrafaceri, pe de altă parte conferă unicitate produsului alimentar în cauză.
IGP este prescurtarea pentru Indicație Geografică Protejată. DOP înseamnă Denumire de Origine Protejată. Iar STG înseamnă Specialitate Tradițională Garantată. Fiecare dintre acestea este atașată denumirilor produselor alimentare enumerate mai sus, după ce grupul de producători a depus documentația care narativ și pe bază de surse terțe susține că produsele sunt realizate în anumite condiții. În fapt, aceste condiții de producție, cu caracter cultural, de patrimoniu culinar și origine geografică, stabilite de UE (deci de toate statele membre, inclusiv de România) sunt o schemă publică de marketing protejat, în beneficiul nu al unui producător (ar fi ajutor de stat), ci al mai multor producători (grup aplicant).
IGP subliniază relația dintre regiunea geografică specifică și denumirea produsului, unde o anumită calitate, reputație sau altă caracteristică este în mod esențial atribuibilă originii sale geografice. Despre IGP putem spune, în baza regulamentului european, că este o prescurtare ce poate fi atașată doar anumitor produse alimentare. Pentru majoritatea produselor, cel puțin una dintre etapele de producție, prelucrare sau preparare are loc în regiune. În cazul vinului, acest lucru înseamnă că cel puțin 85% din strugurii folosiți trebuie să provină exclusiv din zona geografică în care este fabricat vinul. Deci, IGP = producție sau prelucrare sau preparare în aceeași regiune.
Produse certificate, exemple
Pentru exemplificare, să alegem Scrumbia afumată de Dunăre IGP. Specificitatea acestui produs este remarcabilă. Specia folosită trăiește, se înmulțește și este capturată (responsabil, conform cotelor) doar în aria Deltei Dunării. Ca atare, produsul este atât de specific și rar încât numai în România poate fi consumat și nici nu poate fi contrafăcut într-o altă parte a lumii. Este un produs premium, preparat într-o cantitate limitată, se comercializează doar de către grupul de producători sub denumirea protejată de Scrumbie Afumată de Dunăre IGP. Un produs IGP pe care consumatorii educați ce cunosc alte produse occidentale din clasele IGP, DOP, STG, îl recunosc și îl pot aprecia ca atare.
Numele de produse înregistrate ca DOP sunt cele care au legăturile cele mai puternice cu locul în care sunt făcute. În cazul DOP, fiecare parte a procesului de producție, prelucrare și pregătire trebuie să aibă loc în regiunea specifică. Pentru vinuri, acest lucru înseamnă că strugurii trebuie să provină exclusiv din zona geografică în care se face vinul. Deci, DOP = producție și prelucrare și preparare în aceeași regiune.
De exemplu, în cazul produsului Telemea de Ibănești DOP este obligatoriu ca producția, prelucrarea și pregătirea să se petreacă numai în aria Ibănești. În acest fel este creat un avantaj comercial grupului de producători local, dar se valorifică și un patrimoniu culinar local. Consecința? O telemea premium, marca alimentară a Ibăneștiului. O telemea premium care să fie folosită sub diverse forme în horeca, în măsura în care se pune accentul prin instrumentele de promovare pe produsele locale, cu specific românesc.
Specialitatea tradițională garantată (STG) evidențiază aspectele tradiționale, cum ar fi modul în care este fabricat produsul sau compoziția acestuia, fără a fi legat de o zonă geografică specifică. Denumirea unui produs înregistrat ca STG îl protejează împotriva falsificării și a utilizării incorecte. Avem un exemplu și pentru asta, în ansamblul listei de produse certificate pe schema de calitate, România a depus primul dosar de recunoaștere drept STG a Salatei Tradiționale cu Icre. O astfel de recunoaștere înseamnă ca oricine produce sub denumirea menționată să respecte rețeta, metoda de producție, ambele rezultate ale tradiției. Cu condiția să fie rezultatul activității unui grup de producători, nu doar al unei companii. În traducere și mai liberă, un produs STG este un produs tradițional, certificat și destinat unei piețe globale. Dar și consumului în horeca. Visul meu este certificarea ca STG a storceagului. Care se prepară numai și numai cu carne de nisetru sau sturion.
Indicaţia legislativă
La nivelul UE există un regulament special, Regulamentul Nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare. La nivelul României, este pus în aplicare de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Dar controlul tehnic, de fond, asupra îndeplinirii condițiilor pentru certificare IGP/DOP/STG este subiectul unui proces de certificare pe filiera organism național RENAR și o terță parte. Poate că pentru certificarea IGP/DOP/STG trebuie străbătut un drum lung și greu, dar să nu uităm că vorbim despre produse unicat, semnalate la vânzare prin semne grafice specifice, mărci ale calității care fac faima patrimoniului alimentar european. Din care încet, încet, vor face parte și produsele românești. Dar când vom putea merge într-un restaurant cu specific local, în România, și vom găsi nu numai vinuri DOC, dar și produse alimentare IGP/DOP/STG? De ce nu găsește consumatorul Telemeaua de Sibiu IGP (cu hologramă) pe lista de aperitive? Sau clătite (ori papanași) cu Magiun de Prune de Topoloveni IGP? De ce produsele cu indicație geografică sunt ignorate de horeca?
Material realizat de Tiberiu Cazacioc, consultant mărci și indicații geografice, expert în marketing de origine & Consultant tehnic pentru Scrumbia de Dunăre IGP, Salata cu Icre de Știucă de Tulcea IGP, Salata Tradițională cu Icre de Crap STG
