A 13-a editie a International Wine Contest Bucharest (Concursul International de Vinuri Bucuresti – n.r.), care se va desfasura in perioada 26 – 29 mai la Focsani, vine cu o serie de noutati, dar si un numar record de vinuri aflate in concurs, stabilind noi standarde pentru concursurile de vinuri din regiune. Despre impactul IWCB si noutatile aduse de editia din 2016 va vorbi Catalin Paduraru, CEO-ul concursului.
Trends HRB: Ce modificari au fost aduse in regulamentul concursului cu ocazia editiei din 2015 a IWCB?
Catalin Paduraru: In primul rand, cea mai importanta modificare, care ne si plaseaza intr-o pozitie unicat in lumea concursurilor OIV (Organizatiei Internationale a Viei si Vinului), este eliminarea totala a taxelor platite de producatori pentru inregistrarea in concurs. Asadar, Concurs International OIV, absolut gratuit.
O alta componenta noua este integrarea controlului de laborator, in doua etape, pentru a asigura o disciplina privind constanta vinurilor. Cu alte cuvinte, o serie de 200 de vinuri, alese aleatoriu, vor fi testate in timpul concursului si din punct de vedere fizico-chimic, urmand ca, aceleasi vinuri (cele pe care le gasim pe piata romaneasca, de fapt) sa fie retestate la aproximativ 6 luni, probele fiind luate din piata de aceasta data. De fapt, aceasta operatiune va conta foarte mult in evaluarea VINOFED (Federatia Marilor Concursuri) a carei monitorizare am obtinut-o tot in 2016.
Trebuie trecuta in revista si jurizarea pe tablete, conectate intranet, sub urmarirea directa a reprezentantului OIV, pentru „etanseizarea” perfecta a actului de jurizare.
Deschiderea IWCB catre aplicantii pentru calitatea de jurat, absolventi de nivelul 4 al WSET (Wine & Spirit Education Trust) .
Trends HRB: Ce modificari au fost aduse in regulament cu ocazia editiei din 2015 a IWCB?
Catalin Paduraru: Decizia de a face IWCB itinerant sta sub semnul misiunii noastre, respectiv „punerea reflectoarelor” pe Noua Romanie vitivinicola. An de an, din ce in ce mai mare, cu din ce in ce mai multi jurati internationali, concursul se va deplasa in alta regiune viticola. Atragem atentia asupra acelei regiuni si asupra tuturor activitatilor economice sau culturale de acolo.
Organizarea IWCB doar la Bucuresti ne limita aceasta scanare completa a teritoriului romanesc in toata diversitatea sa. Judetul Vrancea a depus cu viteza candidatura, oamenii de acolo au inteles fenomenul si s-au organizat exemplar.
In fiecare zi, dupa jurizare, se vor face vizite la cramele moderne din zona si vor fi seri tematice pentru a familiariza juratii cu specificul local. In acelasi timp, imaginile, reportajele de la fata locului, au menirea de a schimba perceptia publicului cu privire la actele comerciale neconforme si ilegale din judet. Ar fi nedrept sa nu vedem marile schimbari in bine din cauza unor comercianti anacronici.
Trends HRB: Cum isi propune IWCB sa interactioneze cu consumatorii de vin?
Catalin Paduraru: IWCB interactioneaza cu publicul prin materialele video, audio, campanii de presa , social media sau prin… insemnele concursului aplicate pe sticlele cu vinuri castigatoare. Este un mare ajutor pentru consumatorul care isi doreste mai mult pentru sine sau horecarul la momentul achizitiei, sa gaseasca vinuri „girate” de specialisti internationali.
In plus, impreuna cu vinul.ro am initiat o serie de conferinte in care sa „desfacem” subiectele care nu sunt pe deplin cunoscute de catre marele public.
Trends HRB: Cate probe s-au inscris in editia de anul trecut a IWCB si cate dintre acestea au fost medaliate?
Catalin Paduraru: Anul trecut (2015) au fost acordate 280 de medalii din aproape 1000 de vinuri inscrise. Exista un baraj „anti-inflatie” de premii foarte sanatos, de 30%. La alte concursuri care, deocamdata, au notorietatea mai mare, sunt praguri si de 70%. Nu suntem neaparat noi cei mai simpatici, dar suntem pe un drum solid al corectitudinii.
Trends HRB: Care au fost ultimele mari medalii de aur acordate in concurs?
Catalin Paduraru: Mari Medalii de Aur se dau greu. Rar. Ultimile au apartinut unui vin din Macedonia (Vranec) si, mai nou, unui vin Lacerta (in 2014 – n.r.). Toate premiile sunt afisate (cu motor de cautare) pe www.iwcb.ro. Din acest an, cei care castiga o distinctie la noi, pot adauga un link catre celelalte medalii obtinute la alte concursuri mari din lume. Din cate stiu, suntem primii din lume care facem acest lucru.
Trends HRB: Cate probe au fost inscrise in concurs anul acesta?
Catalin Paduraru: Noi am realizat un sistem logistic pentru 1400 de probe. Un jurat nu are voie sa „vada” mai mult de 50 de probe pe zi. Deci, desi au fost presiuni pentru a mai primi probe in concurs, a trebuit sa ne oprim putin peste aceasta cifra. E un record absolut pentru Romania, pentru toate timpurile. Am depasit concursuri „clasice”, cu zeci de ani vechime, din piete care au fost libere cat noi am fost sub comunism. In acest fel se demonstreaza dinamismul acestei tari, a natiei noastre. E timpul sa ne debarasam de etichetele nedrepte si minimalizatoare pe care ni le aplica de cateva decenii politicienii.
Trends HRB: In afara Romaniei, care sunt tarile cu cele mai multe probe trimise direct de producatorii lor (nu de catre importatori)?
Catalin Paduraru: Tarile cu producatori care cauta succesul si care privesc in viitor. Fara ingamfare, fara superioritate, doar cu pragmatism si viziune. (Atribute care, din pacate, lipsesc unor producatori de la noi).
Italia, Moldova, Franta dar si tarile din Lumea Noua. Desi au aparut timid ungurii, austriecii si bulgarii, ei sunt departe de potential si, mai ales de interesul lor. In Bulgaria, de pilda, avem un milion de turisti anual. La un moment dat, bulgarii vor realiza ca suntem „o tinta” comerciala dar, la fel ca pentru colegii din vest (cu o situatie similara privind tranzitul sau turismul romanilor), s-ar putea ca multe locuri de pe piata noastra sa fie… ocupate. Nici unii dintre cei mentionati mai sus nu au cum sa faca un export „de pe loc” mai bun decat cu romanii, din diferite motive istorice, sensibilitati nationale, competitie comerciala. IWCB le intinde o mana. Face acelasi lucru si pentru „reticentii” din Romania dar nu asigura repetabilitatea finalului din „Fiul risipitor”.
