Originară din Republica Moldova, Oxana Crețu, Cheffe & Proprietar Inima, este azi un chef recunoscut în Franța, regiunea Bordeaux – restaurantul său, Inima, fiind inclus în recomandările Ghidului Michelin. A ajuns în Franța la vârsta de 21 de ani, în 2005, după ce a călătorit prin multe țări, a studiat Arte Plastice la Bordeaux și a lucrat, ulterior, în design. În 2017, după ce a devenit mamă, a început să își manifeste creativitatea prin gastronomie, iar în cele din urmă a ales să-și construiască o carieră în domeniu. A deschis în Bordeaux restaurantul Cromagnon, care s-a transformat, în 2023, într-un restaurant gastronomic, numit Inima. Ca planuri de viitor, Oxana își dorește să dezvolte o gastronomie care călătorește, un concept care unește eleganța bucătăriei franceze cu sensibilitatea sa artistică și originile sale, iar visul său pe termen lung este, desigur, să obțină o stea Michelin.
Ai studiat Arte Plastice și ai lucrat, ulterior, în design. Cum s-a produs trecerea de la designul de produs la gastronomie?
Trecerea s-a făcut firesc, chiar dacă la început părea o schimbare radicală. Am studiat Arte Plastice și Design de produs, iar acei ani mi-au educat privirea, simțul compoziției, raportul dintre forme, culori și texturi. La un moment dat, am realizat că ceea ce mă fascina cel mai mult nu era obiectul în sine, ci gestul de a crea emoție prin el.
Gastronomia a venit ca o continuare naturală: este același limbaj al formei și al materialului, doar că ingredientele devin materia primă, iar farfuria devine spațiul meu de expresie artistică. Când am pășit pentru prima dată într-o bucătărie profesională, am simțit exact ceea ce am simțit când lucram în design: un teren de joacă pentru imaginație.
De ce ai ales să devii bucătar? Cum a început acest drum?
Decizia de a mă orienta total către gastronomie a venit într-o perioadă în care simțeam nevoia de a defini ce aș dori să fac pentru restul vieții și acest declic a venit odată cu nașterea fetiței mele. Am decis că trebuie să urmez o formare profesională serioasă, astfel că am început studiile culinare la Bordeaux, iar în același timp căutam spațiul ideal pentru un restaurant. La început, conceptul restaurantului era mai mult un produs de design, iar apoi, pe măsură ce am învățat tot mai multe despre gastronomia franceză, am început să îl cresc cu adevărat. Totuși, simțeam că trebuie să îmi dezvolt în continuare abilitățile profesionale, astfel că mi-am continuat formarea ca bucătar la Alain Ducasse Centre de Formation, unde am învățat și înțeles rigoarea, tehnica și eleganța bucătăriei franceze. Aș spune că prima experiență în bucătăria restaurantului a fost intensă, dar din prima zi am știut că aparțin acestui univers.
Cum a avut loc intrarea în antreprenoriat? Cum a apărut restaurantul Inima?
Antreprenoriatul a venit ca o necesitate, pentru că am înțeles devreme că dacă vreau libertate trebuie să-mi creez propriul spațiu. Primul pas în această direcție a fost reprezentat de deschiderea restaurantului inițial, Cromagnon, în Bordeaux – un loc mic, dar plin de energie. Atunci și acolo am învățat tot: de la resurse umane la gestionare, de la aprovizionare la relația cu clienții. Trecerea către Inima a reprezentat maturizarea mea – este un restaurant în care gastronomia, designul, sensibilitatea mea și ritmul orașului se întâlnesc. Inima este proiectul în care am pus tot: identitate, rădăcini, curaj și o viziune clară.
Cum se diferențiază restaurantul Inima în peisajul orașului Bordeaux?
Consider că Inima se diferențiază prin ceea ce eu numesc „minimalismul sensibil” – o bucătărie foarte tehnică, dar profund emoțională. Combin fructe de mare și pește într-o manieră poetică, arome florale și botanice, infuzii și amintiri de acasă, le transpun într-o estetică ce provine din formarea mea artistică. În Bordeaux, un oraș cu tradiție culinară puternică, Inima vine cu o voce diferită: mai feminină, mai artistică, mai intimă.
Cum ți-ai descrie stilul de a găti? Ce te inspiră?
Stilul meu este franco-contemporan, cu influențe culturale din călătoriile mele și un filon estetic foarte puternic. Mă inspiră natura – din care „iau” forme, culori și ritmuri, parfumeria – care mă „învață” echilibrul aromelor; originea mea moldovenească – de aici vin cu sensibilitatea, introspecția și respectul pentru gesturi simple. Pentru mine, un preparat nu este doar atât, ci este o compoziție care aduce omagii originilor mele, călătoriilor, țării mele adoptive, Franța, și oamenilor pe care îi întâlnesc de-a lungul timpului.
Ce contează mai mult pentru un bucătar, talentul sau practica?
Cred în practică, dar în același timp cred că fără sensibilitate nu poți crea. Tehnicile le poți învăța, rigoarea ți-o formezi. Dar limbajul gustului, intuiția, armonia dintre ingrediente vin dintr-un fel de sensibilitate care este greu de forțat. Este ca în design: poți stăpâni toate programele și tehnicile, dar dacă nu ai ochi, nu ai mesaj.
Care ar fi principalele experiențe care te-au modelat ca bucătar și antreprenor?
Formarea mea profesională a avut mai multe etape – în primul rând, la școala Alain Ducasse mi-am însușit ce înseamnă disciplina și perfecțiunea, iar apoi, în propriul restaurant, am învățat gestionarea realității, a oamenilor și a crizelor. O altă experiență importantă a fost perioada în care am lucrat în Moldova ca Executive & Brand Chef – m-a învățat ce înseamnă leadership, mi-a adus viziune și capacitatea de a crea identitate culinară. De asemenea, experiența mea a fost completată și modelată și de momentele dificile, precum presiunea, incertitudinea și sacrificiile, mai ales cele față de familie. Însă toate fac parte din formare, iar provocările m-au învățat să mă reconstruiesc, să deleg, să cresc și să nu pierd esența: creația și transmiterea emoțiilor.
Inima este menționat în recomandările Ghidului Michelin. Cum a fost drumul până la acel moment?
A fost un drum lung, cu ritm de maraton, nu de sprint. Nimic nu a venit ușor. Michelin nu înseamnă doar o recunoaștere, ci o confirmare că direcția în care merg este coerentă. Pentru mine, cea mai mare victorie este că am reușit să rămân fidelă stilului meu, fără compromisuri, într-un oraș cu o scenă gastronomică extrem de competitivă.
Care sunt provocările actuale? Dar oportunitățile?
Aș spune că provocările sunt cele obișnuite pentru orice antreprenor, și aici mă refer la gestionarea echipei, partea juridică și administrativă, la care se adaugă presiunea zilnică de a rămâne creativă într-un context economic dificil. Pe de altă parte, oportunitățile sunt uriașe, de la extindere și colaborări internaționale, noi proiecte cu grupuri importante, până la posibilitatea de a-mi duce bucătăria într-un spațiu și mai amplu.
Piața gastronomică se află în continuă schimbare, iar eu sunt într-un moment în care pot transforma aceste schimbări în creștere. Mi-aș dori, de exemplu, și o oportunitate în România.
Care sunt planurile pe termen mediu și lung? Care este visul tău în carieră?
Pe termen mediu, prioritățile sunt consolidarea restaurantului și crearea unei echipe puternice, iar pe termen lung, visul meu este să dezvolt o gastronomie care călătorește, un concept care unește eleganța bucătăriei franceze cu sensibilitatea mea artistică și cu originile mele. Îmi doresc să creez spații gastronomice unde oamenii să simtă ceea ce simt eu în bucătărie: emoție, eleganță și lumină. Și, desigur, îmi doresc să obțin recunoaștere, prin primirea unei stele Michelin.
