Conform DEX-ului, bacsisul (termen provenit din limba turca – bahsis), reprezinta suma de bani data, peste plata cuvenita, pentru un serviciu personal, pentru a castiga bunavointa sau protectia cuiva. Definitia denota materializarea unei mentalitati de acum sute de ani, in care, pentru a castiga bunavointa sau protectia cuiva, trebuia platit in plus fata de suma agreata. Evident, sorgintea turca a acestui termen, reflecta perioada istorica in care s-a nascut in vocabularul romanesc.
Asistam zilele acestea la „convulsiile“ societatii provocate de punerea la incercare a acestei mentalitati de noi prevederi legislative. Astazi, profesionalismul si integritatea prestatorului de servicii ar trebui sa fie normalitate, nu exceptii castigate prin plati suplimentare, pentru „bunavointa“, fata de ceea ce este agreat ca si pret pentru astfel de servicii. Astfel, definitia mai sus citata ar trebui modificata. De altfel, conform noilor prevederi legislative (Ordonanta de urgenta nr. 8/2015), prin bacsis se intelege orice suma de bani oferita in mod voluntar de client, in plus fata de contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate de catre anumiti operatori economici (adica operatorii economici care incaseaza, integral sau partial, cu numerar sau prin utilizarea cardurilor de credit/debit sau a substitutelor de numerar contravaloarea bunurilor livrate cu amanuntul, precum si a prestarilor de servicii efectuate direct catre populatie), precum si restul dat de vanzator clientului si nepreluat de acesta in mod voluntar.
Si in varianta actuala a legislatiei, par ca exista anumite activitati care sunt exceptate cu privire la aplicarea noilor norme privind bacsisul (de ex., pentru activitatile desfasurate ca profesii libere sub toate formele de organizare care nu implica crearea unei societati comerciale; pentru vanzarea obiectelor de cult si serviciile religioase prestate de institutiile de cult; pentru serviciile de instalatii, reparatii si intretinere a bunurilor, efectuate la domiciliul clientului, sau pentru efectuarea lucrarilor de constructii, reparatii, amenajari si intretinere de locuinte etc.).
Este interzis operatorilor economici sa conditioneze, sub orice forma, livrarea de bunuri sau prestarea de servicii de acordarea bacsisului. Bacsisul se va justifica prin datele inscrise in documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale si se evidentiaza pe un bon fiscal distinct.
Reguli si regulamente
Operatorii economici utilizatori vor stabili, printr-un regulament de ordine interioara, daca veniturile provenite din incasarea bacsisului raman la dispozitia lor, sau constituie o sursa de alte venituri, care se distribuie salariatilor. In cazul in care bacsisul se distribuie salariatilor, acesta nu poate fi asimilat unei livrari de bunuri sau unei prestari de servicii. Regulamentul se pastreaza la locul de instalare a aparatului de marcat electronic fiscal in vederea prezentarii acestuia organelor de control.
La ora inceperii programului de lucru, operatorul economic va trebui sa asigure inregistrarea sumelor de bani detinute de personalul operatorului economic care isi desfasoara activitatea in unitatea de vanzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, intr-un registru de bani personali, special intocmit in acest sens. Orice suma de bani inregistrata in plus fata de suma inregistrata la ora inceperii programului de lucru, nu reprezinta suma justificata prin registrul de bani personali.
La solicitarea organelor de control, atunci cand se afla in incinta unitatii de vanzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor in care isi desfasoara activitatea si in timpul programului de lucru, personalul operatorului economic este obligat sa prezinte sumele de bani detinute. Ceea ce este insa discutabil este si sanctionarea operatorului economic pentru sumele gasite asupra personalului sau pentru sumele care nu au fost declarate de catre acesta.
Sumele provenite din incasarea bacsisului se inregistreaza in contabilitate la alte venituri, iar sumele distribuite salariatilor se inregistreaza pe seama cheltuielilor, potrivit reglementarilor contabile aplicabile.
Riscul demotivarii angajatului
Noile prevederi legale par, la prima vedere, materializarea principiului „drumul spre iad este pavat cu bune intentii“, pentru ca adauga timp in plus, pentru a emite un nou bon fiscal, atunci cand clientul nu ar dori, poate, decat sa plece mai repede, dar si pentru ca poate crea o stare de tensiune intre angajat si angajator (de exemplu, lasa la latitudinea subiectiva si experienta angajatorului modul in care acest venit se va distribui ulterior, operatorul economic este sanctionat in cazul neemiterii de bonuri fiscale pentru bacsisul incasat, dar nedeclarat de angajat). La final, exista riscul demotivarii potentialilor beneficiari ai bacsisului, dar si a clientilor, ajungandu-se, de exemplu, la renuntarea de a acorda bacsis.
Fiscalizarea bacsisului este normala in zilele noastre, fiind reflectata in legislatia multor tari. Modalitatea in care se pune insa in aplicare este diferita. In unele tari este o suma fixa (de exemplu, un procent, calificata mai mult ca o taxa de serviciu – service charge), ce se include separat in bonul fiscal emis pentru serviciul prestat. Se exclude astfel, timpul pierdut cu emiterea unui nou bon fiscal pentru bacsisul primit.
Conform site-ului IRS (Internal Revenue Service), in Statele Unite ale Americii, angajatii care primesc bacsisuri (tips) in numerar de mai mult de 20 de dolari pe luna (N.B., ceea ce este foarte probabil) trebuie sa raporteze angajatorului suma totala primita. Cei care primesc sub aceasta limita intr-o luna calendaristica nu sunt obligati sa raporteze bacsisurile, insa vor raporta sumele ca venituri in declaratiile de venit si vor plati taxe, daca este cazul.
Taxele de serviciu (service charges) stabilite de angajator si incasate de lucrator nu se considera bacsis, ci venit, si din acestea sunt retinute taxe de securitate sociala, taxa medicare si taxa federala de venit.
IRS pune la dispozitia angajtorilor si lucratorilor formulare de evidenta zilnica a bacsisurilor. In aceste evidente sunt trecute bacsisurile primite in numerar direct de la clienti sau platite de angajator ca urmare a achitarii clientilor cu cardul, oferite sub forma de vouchere, tichete sau alte obiecte cu valoare, valoarea bacsisurilor date altor lucratori prin tragere la sorti sau imparteala si numele acelor lucratori. Pe scurt, in Statele Unite ale Americii, pare sa fie o „nebunie“ de formulare.
Legislatia actuala privind bonurile fiscale si bacsisul va fi modificata probabil in viitor in functie de problemele practice ce vor aparea, dar un lucru este clar, fiscalizarea bacsisului se aplica si in alte tari, fiind, de asemenea, un subiect de discutii aprinse.
