Bucataria, parte a industriei creative. Exemplul Soft & Grace

vinarium

Trebuie doar sa fim sinceri cu noi insine. Foarte putini intelegem cu adevarat ce sunt „industriile creative“. Sa ne imaginam un oras in care exista doar sali de teatru si spectacole, ateliere pentru artisti, restaurante, biblioteci, scoli de initiere in „arte si meserii“ aflate sub semnul edutainmentului, hoteluri, parcuri de distractii, spații atragatoare de promenada si sport, sali de mari dimensiuni pentru competiții sau concerte de mari dimensiuni. In acest oras se organizeaza festivaluri internationale, licitații de arta moderna.

Facultațile isi adapteaza oferta curiculara, dar si pe cea „administrativa“, muzeele se conecteaza la ritmul actual al cetatii, devenind organism viu, capatand o comunicare dublu sens cu vizitatorii s.a.m.d. Nimic din industria clasica.

Credeti ca un astfel de oras ar muri? Ei bine, nu! Ba, chiar indraznesc sa spun ca un astfel de oras ar fi mai puțin dependent de pretul otelului si al petrolului pe plan mondial sau de relocarile masive in China a tuturor ramurilor de productie. Din acest punct de vedere, evaluand corect situatia Romaniei, stam foarte prost si foarte bine, in acelasi timp.

Foarte prost pentru ca termeni precum „creative cities“, „cool cities“, „creative class“, „creative economy“ nu exista pe nicio agenda a niciunei structuri a niciunei puteri din statul nostru. Nici macar sub forma aspirationala in continutul emis de a cincea putere in stat (asa cum ii place sa se autodefineasca) – presa.

Prost, pentru ca nu exista infrastructura culturala reala, creatorii neoficializati sunt „marginali“, nu putem masura indicele cultural al vreunui oras (in mod stiintific, nu fantasmagoric) si nu avem proiecte pentru cresterea vitalitatii urbane. Stam foarte bine pentru ca din punct de vedere resursa umana avem tineri destepti iar spatiile pentru astfel de activitati sunt cu nemiluita in Romania: fabrici vechi, hale, cazarmi, muzee moarte.

Ce legatura au toate acestea cu bucataria?

Am sa va dau un exemplu. Nu e nici primul si probabil nici ultimul proiect de acest tip din Romania. Si totusi, exista un motiv pentru care doresc sa il cunoastem. Se desfasoara intr-un oras mare, capitala istorica, dar care a pierdut toate bataliile si atuurile in ultimul sfert de veac.

Este vorba despre Iasi. Un oras izolat, fara industrie, cu cea mai proasta infrastructura rutiera dintre marile municipii, incapabil sa intre macar in finala pentru Capitala Culturala Europeana, care nu a inteles oportunitatea de a-si consolida oferta de invatamant superior, fara un festival de impact international, fara influenta economica in zona si, in ultimii ani, nici macar administrativa.

Asadar, aici actiunile care tin de „renastere“ merita sa fie puse in lumina ca posibile exemple de urmat si in alte zone ale tarii. Multiplicarea ar face ca, la un moment dat, autoritatile sa inteleaga si sa sprijine astfel de activitati de dezvoltare. Cum? Prin cedarea unor spatii pe care le au in proprietate sau in administrare. Prin excluderea unor bariere de comunicare pe canalele publice de informare. Prin implicarea in proiecte sindicalizate ale „creativilor“. Prin plata unor studii de oportunitate.

Sa revenim la exemplul nostru. Un tanar iesean, Bogdan Puiu, absolvent de marketing, angajat confortabil la una din cele mai importante companii de medicamente din tara, renunta la „drumul sigur“ si se specializeaza sarguincios in arta culinara. Cu scoala, diplome si brevete. Alege sa managerieze o vreme un restaurant orientat mai mult catre raw vegan si, in paralel, sa activeze intr-un ONG care face multe pentru defavorizatii din Iasi (mai ales copii saraci), inclusiv campanii de bucurii culinare.

Optiunea pentru gatitul sanatos il recomanda si ca Ambasador Jamie Oliver. Este momentul in care paraseste restaurantul si deschide studioul Soft & Grace: scoala de (altfel de) bucatari si ateliere de gatit pentru adulti si copii.

Din toate cele de mai sus, toate cu aport de atractivitate si plus valoare pentru oras, desprind doar „joaca“ pentru copii. Copii care vin aici pentru ca au primit un voucher cadou, pentru ca au fost indrumati de parinti sau pur si simplu pentru ca asa au vrut ei.

Pe langa faptul ca sunt desprinsi pentru cateva ore de calculator sau de privitul la imbecilizantele televiziuni, in viitor, acesti copii vor fi familiarizati cu adevaratele valori ale unei gastronomii, vor avea cultura specifica necesara pentru a aprecia serviciile de calitate si, de ce nu, poate vor fi investitori, manageri sau practicieni in noua era din industria ospitalitatii sau din industria creativa. Una din putinele sanse ale Romaniei de a se reechilibra din toate punctele de vedere.

Sansa de a fi vie. Cautata. Simpatizata.

Demersul tanarului Bogdan nu este usor. Va avea de surmontat relieful abrupt al mediului anteprenorial din tara noastra, incoerentele legislative, scepticismul si ignoranta, rezistenta la schimbare. Tocmai de aceea, pentru urari de succes, sfaturi, critici, propuneri de colaborare, am notat coordonatele de contact: www.softandgrace.ro, facebook: softandgrace, e-mail: contact@softandgrace.ro sau telefon 0735 54 54 54.

Sa ne vedem cu totii sanatosi in viitor cand trecutul va fi compus din „inceputurile“ de azi! Pentru asta, inchin un pahar de vin bun. E adevarat, facut „ieri“.

POATE TE INTERESEAZA
Efectul Picasso. Cultura generală a brandingului în HoReCa
Discretele stele Michelin: Lady Chefs care scriu istoria celebrului ghid
Inovaţia, „ingredientul” principal în meniul Forager
Bucătărie fină pentru toate gusturile

Comentarii