Desi mai putin populare in Romania, degustarile de bere sunt evenimente aproape la fel de intalnite in strainatate, ca si cele de vin, etapele acestora urmarind aceleasi caracteristici senzoriale: aspect, gust, miros, claritate si consistenta.
Degustarea incepe cu alegerea paharului potrivit, care poate fi de mai multe tipuri: cel de tip lalea, cu diametrul superior mai ingust, pentru mentinerea spumei, cel lunguiet, pentru berile pils, pentru a scoate in evidenta culoarea deschisa si perlarea dioxidului de carbon, paharul de sampanie, pentru berea sampanizata.
Pentru a simti pe deplin savoarea berii, aceasta trebuie sa aiba intre 8 si 13 grade celsius. Berile mai tari pot fi baute la temperaturi cu 2-3 grade mai mari, iar temperatura celor cu putin alcool poate cobori pana la 3-8 grade. Nu in ultimul rand, spuma dezvaluie multe despre calitatea berii. Pentru a obtine o spumare perfecta, berea se toarna la mijlocul paharului, inclinat la 45 de grade, evitand sa se agite sticla inainte de desfacere!
Etapele degustarii berii 
1. Aprecierea spumei: O spuma inalta, cu bule mici, care dureaza multa vreme, este adesea semnul unei beri de calitate. Daca marimea bulelor nu este uniforma, daca majoritatea sunt mari si chiar mai mult, daca spuma dispare repede, exista motive sa se considere ca ceva este in neregula, probabil datorita unei tehnici de fermentare defectuoase, sau unor materii prime de slaba calitate. Daca o spuma initial inalta dispare rapid, acest lucru se poate datora faptului ca berea a fost servita prea calda, sau ca paharul nu a fost bine spalat si are depozite invizibile de grasime sau detergenti. Nu toate tipurile de bere au acelasi fel de spuma: spuma cremoasa si ferma apare la berile cu mult hamei si bere all-malt precum pils si Iris stout (bere neagra tare, din orz, care nu a fost prajit). Spuma unei beri pils bine facuta este ferma, cremoasa si pufoasa, pe cand berea englezeasca amara, cunoscuta sub numele de ale, formeaza mai putina spuma, datorita nivelului redus de dioxid de carbon. Berea de tip lambic, dupa numele orasului belgian Leembek, obtinuta din drojdii salbatice prin fermentare spontana, nu formeaza spuma. In aceasta categorie intra berile faro, gueuze si framboise. Spuma unei beri de calitate trebuie sa fie: alba, densa, cu inaltimea de 30-40 mm, persistenta timp de minim trei minute, insotita de perlaj constant, iar dupa disparitie, lasa pe pahar o urma alba, dantelata. Dimensiunea spumei depinde si de modul in care berea este turnata in pahar.
2. Aprecierea culorii: Culoarea poate oferi informatii asupra maltului folosit. Berea facuta exclusiv din malt pilsner are o culoare galbena, in diverse nuante. Tipurile de bere care contin malt caramelizat sau colorat, adica prajit, au culori de la brun brun-roscat si rosu, pana la negru opac.
3. Claritate si consistenta: Majoritatea tipurilor de bere sunt filtrate pentru a avea o limpezime de cristal. Exista insa si sortimente care nu sunt filtrate si care sunt usor tulburi din cauza drojdiilor inca prezente in ele, in momentul consumului. O bere clara se va tulbura pe masura ce se va invechi. Acest proces este adesea accelerat prin pastrarea berii intr-un loc prea cald, sau expus luminii solare. Racirea la temperaturi foarte joase poate, de asemenea, sa tulbure berea, dar acest lucru este reversibil cu incalzirea. Consistenta berii poate sa vorbeasca despre continutul ei in alcool. Acest lucru se aplica mai ales in cazul berilor cu un continut mare de alcool, precum doppelbock. Berea tare lasa un strat umed pe peretii paharului, atunci cand acesta este invartit usor.
4. Mirosul berii. Se ia paharul de mijloc si se invarte de cateva ori, pentru a imprima berii o miscare circulara. Cel mai usor este sa faceti acest lucru presand paharul de tablia mesei. Din cauza miscarii circulare a berii, mirosul colectat in partea superioara a paharului va fi concentrat in centrul acestuia si impins in sus, asemeni unei tornade in miniatura. In acest moment, in care senzatia generata poate fi maxima, apropiati-va nasul de suprafata paharului si adulmecati. Incercati mai degraba sa adulmecati decat sa trageti aer profund, o singura data, pentru a trimite aerul inainte si inapoi peste celulele olfactive, acest lucru accentuand mirosul berii. Berea poate avea un miros usor, proaspat si fructat, dar acesta poate fi de asemeni dulce si plat. Poate mirosi a mirodenii sau miere si nu e neobisnuit pentru berile deschise la culoare sa aiba aroma de paine. Berile proaspete pot avea un miros vegetal, asemanator legumelor fierte, in timp ce berile care se invechesc incep sa aiba un miros de neconfundat, acela de carton ud sau piele.
5. Gustul: Majoritatea marcilor de bere au, in diferite proportii, toate cele patru gusturi: dulce, amar, sarat, acru. Gustul amar, care persista mult timp, semnaleaza o bere de calitate inferioara – obtinuta din materie prima slaba calitativ, sau prin incalcarea procesului tehnologic. Berea blonda are un gust slab amarui de hamei, care dispare repede, iar cea bruna este, din contra, usor dulce (gustul maltului). Gustul ei este mai dens, de aceea berea pare mai „densa“.
Articol realizat cu ajutorul Asociatiei Berarii Romaniei.
