Trabucul – istorie si actualitate

In cele ce urmeaza vom incerca sa impletim putina istorie cu actualitate, pentru a transmite minimum de informatii cu privire la trabuc.

Radacinile acestuia sunt strans legate de America de sud, loc unde a fost descope­rit de catre Cristofor Columb, cu ocazia primei sa­le calatorii. Tot el a fost acela care l-a a­dus pentru prima oara in Europa, in anul 1492, acum mai bine de 500 de ani. De a­tunci, atat metodele de productie, cat si po­pu­laritatea trabucului au crescut constant, astfel incat in perioada anilor 1990 era con­siderat un produs de lux in SUA.

Fiecare frunza din trabuc provine din plan­ta de tutun, cunoscuta sub denumirea de Black Cuban Tobacco, indiferent daca in acest moment industria tutunului esta ras­pandita in mai multe tari din zon Caraibelor. Cea mai importanta si cea mai cunoscuta tara producatoare de trabucuri ramane, insa, de departe, Cuba, urmata indeaproape de Republica Dominicana. Exista doua metode distincte de cultivare a plantei de tutun in functie de destinatia finala a frunzei de tutun si anu­me: culti­va­rea in aer liber, unde se obtin trei categorii de frunze cunoscute sub de­nu­mirile de ligero, seco, volado, si culti­va­rea in sistem de solar, unde se obtin frunze de tutun cu­noscute sub denumirea de wrapper.

Orice trabuc este structurat in trei parti distincte, dupa cum urmeaza: FILLER-ul – acea parte din interiorul trabucului consti­tu­ita dintr-un amestec al frunzelor de tip ligero, seco si volado, cu un grad de ames­tec din interor specific fiecarui trabuc in par­te, BINDER-ul, care este o frunza de tu­­tun selectata din categoria volado, cu rol prin­cipal sa tina strans filler-ul si WRAPPER-ul, frunza de tutun exterioara, este extrem de importanta din punct de ve­de­re al aspectului final. Persoanele res­pon­sa­bile in crearea unui trabuc sunt LIGADOR-ul, sau master-blender-ul si TORCEDOR-ul.

In functie de modalitatea de obtinere, sunt cunoscute trei categorii distincte de tra­bucuri: TOTALMENTE A MANO TRIPA LARGA, ceea ce implica realizarea manu­a­la a trabucului precum si faptul ca frunzele de tutun sunt intregi, de la un capat la al­tul al trabucului, TOTALMENTE A MANO TRIPA CORTA, ceea ce implica realizarea manuala a trabucului precum si faptul ca frunzele sunt mai mici si nu ajung de la un capat la celalalt al trabucului.

MECANIZADO implica realizarea auto­ma­ti­zata a umpluturii din parti foarte mici de frunze de tutun. Momentul in care ale­gem sa ne desfatam cu un trabuc poate va­ria, insa intotdeauna avem nevoie de ac­ce­sorii specifice care, folosite corespun­za­tor, nu vor afecta calitatea acestuia. Astfel, avem nevoie de CUTTER, tinand cont de faptul ca diametrul si adancimea de taiere dau viteza de ardere, asa incat, cu o taie­tu­ra mica, va fi o ardere mai lenta, cu putin fum si implicit cu o exprimare aromatica mai fina. O taietura mai mare si mai adan­ca va genera o ardere mai rapida, cu mai mult fum si arome mai puternice. Chibri­turile au dimensiunea betelor mai lunga de­cat de obicei, circa 10 cm, iar partea care se aprinde contine cat mai putin fosfor, scru­miera este speciala si, bineinteles, hu­mi­dorul in care trabucurile sunt pastrate. Da­ca nu avem aceste accesorii recomand cu tarie a nu se folosi altele incat riscam sa deterioram definitiv trabucul. Este bine de stiut ca in cadrul unui res­taurant care ofe­ra clientilor sa ai o anumita selectie de tra­bucuri, responsabil cu servi­rea acestora es­te somelierul, el detinand cu­nostintele ne­ce­sare asocierii dintre tra­bu­curi si anumite tipuri sau sortimente de bauturi si avand indemanarea necesara prezentarii si servirii lor catre client. 

La final, va ofer cateva sfaturi practice: umiditatea este cel mai important lucru in pastrarea trabucului, si este optima intre 65-75 %, altfel wrapper-ul va crapa, iar tra­bucul va dobandi gust amar; nu aprindeti trabucul in gura, ca pe tigareta; el se a­prin­de in mana, asezand capatul la varful flaca­rii si scuturandu-l la fiecare 3-4 se­cun­de, pentru a inteti arderea. In general nu se fo­losesc brichete la aprindere, cu ex­ceptia ce­lor reactive (cu ardere aproape com­pleta). Nerespectare regulilor de aprin­dere duce la alterarea aromelor si astfel transformam pla­cerea doar in satisfacerea viciului… In lu­mea impatimitilor exista o regula nescri­sa, si anume aceea ca nicio­da­ta nu vei stin­ge un trabuc in scrumiera, a­semenea unei tigarete! El se va lasa pe mar­ginea scrumi­erei pentru a „muri” cu dem­nitate, aratand astfel respect pentru munca celor ce l-au creat, cat si pentru su­tele de ani de istorie ce stau in spatele a­ces­tui produs.