De curand am citit ca Asociatia profesionala a hotelurilor, restaurantelor si cafenelelor din Uniunea Europeana, HOTREC, a anuntat realegerea lui Kent Nyström in calitate de presedinte al asociatiei, precum si reinnoirea Comitelului Executiv, in cadrul ultimei Adunari Generale care a avut loc candva, la sfarsit de octombrie.
“Prioritatea mea si a Comitetului Executiv va fi aceea de a continua transformarea HOTREC intr-o organizatie moderna si eficienta, care sa fie capabila sa exercite o influenta maxima in discutiile referitoare la politicile care vizeaza industria ospitalitatii din Europa”, a declarat presedintele reales al HOTREC, Kent Nyström.
Am tinut sa fie mentionat si citatul tocmai pentru a va face cunoscut ce isi propune un presedinte de asociatie ca scop (nobil, as putea spune) pentru urmatorul mandat. Si uite asa, s-ar deschide un subiect delicat pentru multi operatori in industria ospitalitatii, sunt convinsa, si anume cel al asociatiilor profesionale si patronale din turism.
Revenind la citat, Kent Nystrom a sintetizat intr-o singura fraza ceea ce ar trebui sa fie scopul oricarei asociatii de oriunde, respectiv sa reprezinte telurile comune ale membrilor – si nu orice detalii, ci obiective primordiale cu tinte pe termen scurt, mediu si lung.
Desigur, ca sa ajunga aici, o asociatie trebuie sa aiba obligatoriu o parte executiva, disponibila full-time, platita decent, care sa se ocupe exclusiv de activitatea ei. In Romania exista asociatii ale caror conduceri n-au putut aloca resurse si timpul necesar, iar entuziasmul s-a stins dupa primele initiative. As da aici ca exemplu Asociatia Patronala a Restaurantelor din Romania, o initiativa despre care am apucat sa scriu atunci cand a fost initiata, dar care nu a mai prins contur niciodata.
Din pacate, in tara sunt destule hoteluri, ca sa nu mai zic restaurante si baruri, care nu apartin niciunei asociatii si sunt convinsa ca asta se datoreaza nu mai problemei pe care o avem noi romanii, in esenta, cu asocierea pentru un interes general. Mai ales ca, in mare, oamenii au nevoie sa apartina unei branse si unei organizatii care sa le confirme statutul.
In multe alte state europene, de exemplu, colegii de breasla sunt suspiciosi atata timp cat nu esti membru al asociatiei de profil, fiind un motiv de mandrie sa fi reprezentat de o anumita asociatie in apararea intereselor in fata administratiilor centrale si locale, in fata tuturor institutiilor cu care intra in contact.
Ma intreb, asadar, daca nu cumva in Romania lipsa afilierii este direct proportionala cu lipsa de incredere intr-un asemenea organism, sau poate chiar in ceea ce priveste reprezentantii lui. De aceea, as incheia cu o intrebare, adresata, desigur, si celor care sunt deja afiliati: Ce parere aveti despre asociatiile profesionale si patronale ale ospitalitatii romanesti?
Raspunsurile dumneavoastra, asteptate cu interes pe catalina.matei@cmgromania.ro, sunt cele care conteaza.
