Importatorii de vin sunt o grupare profesională relativ nouă. Producătorii de vin autohtoni, publicul, chiar și horeca, încă îi privesc cu reticenţă, deși toate datele arată că au ajutat piaţa și că au adus satisfacţia în consum. Primii importatori de vin au fost primiți cu ostilitate chiar de către consumatorii români. Dacă la băuturile tari sau la sucurile de import nimeni nu a avut vreo reacție negativă, dacă vermouturile, țigările străine „nu ne făceau rău“, ei bine, vinurile de import păreau să dezlocuiască vinul „nostru“.
Pe lângă anecdoticul defazaj al culturii de consum, putem totuși înregistra acest atribut al vinului ca fiind un produs cu identitate, „de undeva“. Acest atribut s-a dovedit o piesă importantă în comerțul cu vin, iar astăzi „angrenajul“ importator-distribuitor-retailer/horecar-client merge „ca uns“.
Pe de altă parte, să nu credem că am ajuns la nivelul unei piețe mature. Unii importatori se (re)găsesc în această poziție conjunctural (fără a avea vocație, știință, capital sau alte date obligatorii pentru „international trade“) sau și-au completat obiectul de activitate pe orizontală (importau obiecte industriale dintr-o țară și s-au decis să importe și vin) sau pe verticală (au adăugat obiectului de activitate – distribuție, alimentație publică, vânzare en-gros sau cu amănuntul – activitatea de import sau comerț intracomunitar).
Așadar, putem creiona subgrupe de importatori de vin:
- cei care, controlând o rețea de distribuție (inclusiv cu depozite logistice) sau chiar o unitate viticolă, au hotărât ca prin adăugarea importului de vin să își rentabilizeze operațiunea, sporindu-și portofoliul;
- amatori atrași (și seduși) de vin. Pentru aceștia, profitul nu a fost ținta majoră urmărită;
- nemulţumiții de serviciu, cei care cred că pot face orice mai bine decât alții;
- foști lucrători în străinătate, persoane aflate în mariaj cu cetățeni ai altor state, prietenii unor români care lucrează în domeniu în străinătate. Majoritatea privesc importul de vin ca pe o mare oportunitate, nu sunt cunoscători nici ai Lumii Vinului, nici ai pieței (înţelegând prin asta că nu știu nici ingredientele succesului altora, dar nici miile de eșecuri).
Cu excepția primei subgrupe (unde demersul este justificat, rămânând în discuție doar pașii de implementare), toți ceilalți, aproape fără excepție, au făcut rău pieței, consumatorilor, au deteriorat încrederea producătorilor străini față de climatul de business din țara noastră.
Toate acestea se traduc prin lansarea de concepte greșite, informații deformate, ierarhii false, bulversarea consumatorilor, „scumpirea“ sau anularea creditării pentru importatorii români (cu repercusiuni în preț). Există o breșă, o nișă. Străinii veniți aici să își deschidă restaurante sau magazine cu specific.
Aceștia, în mod firesc, mizând pe vinurile din țara de origine și, câteodată, concentrându-se chiar pe anumite regiuni. Exemplele cel mai des întâlnite au legătură cu Grecia sau Italia. Mai nou, se adaugă Spania, Liban, Serbia, Ungaria și… Republica Moldova!
Acest tip de import, cu excepţia Moldovei, arareori are impact la nivel național, întrucât cantitățile importate sunt mici, destinate să acopere nevoile restaurantului/magazinului și, eventual, unui grup de conaționali care posedă afaceri similare sau care „se abonează“ pentru consumul propriu la un fir scurt de distribuție. În acest context, doar restaurantele din zonă pot fi „atinse“ de micro-oferta de vinuri.
Drept urmare, vom încerca să inventariem doar importatorii mari, care și-au definit „viziunea“ și „misiunea“, care au un istoric și ating o anvergură care îi recomandă pentru businessul cu horeca.
Vinexpert
Cunosc această societate din 1999… pentru că eu am înființat-o. Sunt, totuși, aproape 10 ani de când nu am nicio legatură de acționariat, de muncă sau de reprezentare cu această firmă. Am ales-o ca prima în prezentare, acordând această poziție datorită vechimii activității de import de vinuri a Vinexpert, a pionieratului primelor importuri.
Debutul s-a făcut cu importuri „clasice“, marile denumiri din Franța, după care s-a completat portofoliul, aproape acoperind toate zonele viticole ale lumii. Prețurile sunt profesionist întocmite, astfel că segmentul B2B nu este stânjenit de activitatea de detailist a Vinexpert.
Oferta, chiar dacă are și titluri extrem de accesibile prin preț, se adresează segmentelor de la mediu până la high-end.
- Atuurile sunt capitalizate prin colecția de vinuri cu 100 puncte Parker, sau cele „private label“, exclusivități, dar și de posibilitatea de a cupla la oferta de vinuri pahare, ambalaje și personalizări.
- Consumatorii de astăzi ai Vinexpert aparţin și tinerei generații. Aceasta e caracterizată prin mobilitate, putere de comunicare, sincronizare globală. Ca atare, vinul de import este o marfă necesară, un semn al cetățeanului universal.
- Toată industria reclamă (și Vinexpert nu face excepție) că este nevoie, înainte de toate, de mai multă vizibilitate pentru cultura vinului – în spațiile de comunicare clasice, TV, radio, chiar dacă social-media pare soluţia. Apoi, profesioniștii ar trebui să urmeze calea… profesionistă: politici corecte de preț, instruire în domeniul evaluării senzoriale dar și în economia vinului, marketing corect.
La aceste puncte, Vinexpert, dar și alți importatori pot deveni modele pentru producătorii români de vin.
