Filolog, cu experiență în comerț exterior, iar mai apoi în antreprenoriat, cu Casa Tradiției Românești, un business axat pe comercializarea de produse tradiționale într-o vreme când aproape nu existau astfel de magazine, Dragoș Bogdan a descoperit braga în 2009. De atunci, a reușit să producă bragă după o rețetă perfecționată atât în urma unor numeroase teste, cât și după cercetări întreprinse pe cont propriu în țări cu tradiție în producerea acestei băuturi. În 2016, a apărut Bogdania, un proiect ce cuprinde, pe lângă producția de bragă, o întreagă campanie de readucere în atenție a celebrei băuturi răcoritoare. Doi ani mai târziu, afacerea intră într-o nouă etapă de dezvoltare: deschiderea unei bragagerii-bistro, proiect materializat în vara acestui an.
Pentru început, cum ați descoperit braga și cum ați reușit să o readuceți în atenția bucureștenilor?
După ce am lucrat în cadrul unei companii private de comerţ exterior, am înființat, în 2009, o afacere de comercializare și distribuţie a produselor alimentare tradiţionale. Magazinul Casa Tradiției Românești a fost al doilea din București cu acest profil. Astfel, în activitatea de descoperire și promovare a produselor tradiționale din țară, am început o colaborare cu un producător de bragă din Galați. A fost bine primită, iar după închiderea magazinului am continuat să promovez braga, fiind prezent la diverse târguri cu specific tradițional. Până în 2012, am reușit să o fac destul de cunoscută prin anumite medii, cum ar fi târgurile de la Muzeul Țăranului Român sau de la Muzeul Satului. Pentru că lucrurile au mers bine, am avut astfel și motivația economică să merg mai departe. În perioada 2013-2014 am făcut o călătorie prin mai multe țări balcanice, pentru a mă documenta în ceea ce privește modul de producție și obiceiurile de consum. Am ajuns să cercetez cât mai multe despre bragă și să-mi doresc să o cunoască mai multă lume. Așa am decis că este momentul să încep să produc bragă artizanal, astfel că în 2016 a apărut braga sub brandul Bogdania. Ca multe alte mici afaceri de succes, am început, cum se poate altfel, într-un garaj. Rețeta a fost inspirată de cea a producătorului de la Galați, cu care colaborasem, și a fost perfecționată după cercetări minuțioase și numeroase teste.
Cum a apărut Bragageria Bogdania, un bistro în adevăratul sens al cuvântului?
Tot ce produceam era vândut în mare parte tot la târguri și festivaluri, dar și în cadrul unor evenimente care reprezentau o oportunitate de a promova braga. Spre exemplu, la o lansare de carte despre o perioadă istorică sau despre antropologie etc. Ne-am dat seama însă că dacă vrem să continuăm, braga nu va putea fi vândută singură, era mult prea puțin. Astfel, odată cu achiziționarea casei de pe strada Olari în septembrie 2017, am decis să facem aici un mic bistro, un concept construit în jurul bragăi.
Cât a durat întreg procesul, până la materializarea proiectului?
Am lucrat doi ani la restaurarea și amenajarea casei, 2018 și 2019. În martie 2020 finalizam ultimele detalii și ne gândeam să inaugurăm în luna mai, dar a trebuit să amânăm cu un an din cauza pandemiei. În 2021 am decis că deschidem indiferent ce va fi. Am reușit să inaugurăm Bragageria Bogdania în luna iulie. Din cauza contextului, atât procesul de recrutare a fost destul de dificil, cât și derularea relațiilor cu furnizorii. Pe de altă parte, având în vedere că este o afacere lansată la vârsta înțelepciunii, recunosc că am fost destul de pretențios când am ales partenerii. Încă de când am început să produc bragă, am zis că voi fi prezent doar acolo unde vreau și unde mă simt bine și nu fac decât ceea ce simt că mă mulțumește. Într-adevăr, este un lux care are prețul lui, dar mi l-am asumat. Sunt conștient că este ultima mea afacere și vreau să dureze în timp. De aceea am și insistat să cumpăr casa, spre exemplu, nu să o închiriez, mai ales că într-un business HoReCa nu se aplică aceiași algoritmi ca la alte afaceri. Un business HoReCa înseamnă o investiție inițială, apoi trebuie să acoperi cheltuielile – chirie, utilități, salarii, materii prime și promovare – și, ulterior, după primele șase luni, poate reușești să nu mai ai pierderi. După care, în următoarele 6-12 luni poți să mergi pe o consolidare a poziției pe piață și abia apoi să începi să recuperezi din investiții. Iar în cazul nostru, lucrurile sunt și mai dificile, pentru că atât conceptul, cât și produsele pe care le propunem reprezintă o nișă, o nișă chiar mică.
La cât s-au ridicat investițiile în acest proiect?
Am știut încă de la început că braga este aproape necunoscută și că trebuie promovată intens. Drept urmare, mi-am făcut planurile pe o perioadă mai lungă, dar, repet, mi-am permis „luxul” acesta. Toate investițiile realizate de-a lungul anilor nu sunt investiții de conjunctură sau cu gândul la perioada la care am contractat imobilul, ci sunt investiții gândite pe termen lung. Pentru că dorința mea este ca braga și întreg conceptul de aici să reziste în timp, niște decenii măcar. Cred că nicio afacere de succes nu s-a clădit fără un vis frumos și poate puțin ireal. În mare, investiția până la momentul deschiderii s-a ridicat la 300 de mii de euro, cu tot cu achiziția casei. Și trebuie să precizez că am plecat mai degrabă cu finanțatori puternici decât cu bani în buzunar.
Povestiți-ne despre concept și meniu.
Spațiul oferă 45 de locuri în interior, iar pe terasă sunt disponibile în jur de 26, maxim 30 de locuri, depinde mult de dispunerea meselor. Meniul a fost gândit în jurul bragăi, evident. Inițial, am vrut să fac un meniu de bar care să conțină bragă, cafea, diverse băuturi răcoritoare naturale, limonadă, suc de portocale, socată, trandafirată și, pe partea de mâncare, să avem plăcinte dulci și sărate cu care să asociem aceste băuturi. Însă, atunci când am făcut recrutările, împreună cu managerul locației și bucătarul șef am constatat că se putea mai bine, mai mult. Astfel, a apărut meniul de astăzi, care este structurat ca un meniu de restaurant, cu startere, salate, feluri principale, deserturi și garnituri, realizate din ingrediente de calitate, proaspete și sănătoase. De exemplu, avem tartar de vită sau un ribeye cu garnitură de sparanghel, dar și salată cu nectarine și brânză de capră sau salată cu avocado, năut și semințe de rodie sau seabass file cu fenicul și linte neagră. De asemenea, avem și câteva preparate mai deosebite, care au o mică poveste în spate, cum ar fi „Salata lipoveanului emancipat”, pentru că este cu macrou afumat și avocado, „Plăcinta cu carne a Palicarului”, „Pilaful lui Mevlut Karataș servit cu salată, ca pe malul Bosforului” sau „Plăcinta cu mere ca la Măicuța”, pentru ca plăcinta cu mere este a „măicuții”, bunica mea maternă. Nu aș încadra meniul în nicio categorie, de la început am spus că nu ne stabilim astfel de bariere. Prefer să las omul să vină să își facă o părere. De asemenea, avem cafea, prăjită și măcinată chiar în locație, întrucât am achiziționat o mini-prăjitorie, precum și diverse deserturi cu
specific oriental.
Cum ați descrie experiența pe care doriți să o oferiți oaspeților?
Ne-am dorit să oferim o experiență deosebită, care să integreze armonios toate elementele conceptului, de la design până la meniu și servicii. Ne-am dorit un meniu nobil, să zicem, veselă corespunzătoare, dar în același timp nu am vrut un restaurant de lux, cu pretenții. Am vrut însă ca atunci când omul se așază la masă și primește comanda, să oferim mai mult decât se așteaptă. Iar în momentul în care pleacă de aici să-și spună: „Am intrat într-o poveste, într-o atmosferă de altădată, apoi am ieșit pe poartă și m-am întors în Bucureștiul zilelor noastre”. Iar la acest lucru contribuie foarte mult și personalul nostru, oameni pe care am preferat să îi instruim noi, tocmai pentru a înțelege conceptul și a putea oferi experiența potrivită.
Care a fost feedbackul oaspeților de până acum și cum au fost aceste prime luni de funcționare?
Am întârziat cu momentul deschiderii cam o lună de zile, din varii motive. Și ne-am gândit că e bine că deschidem undeva la începutul lui august, pentru că Bucureștiul este mai gol și astfel puteam reuși să ne calibrăm bucătăria și barul, ca să nu fim surprinși că nu putem face față. A mers mai bine decât am prevăzut eu. Poate a fost și entuziasmul deschiderii, poate a fost și faptul că vestea s-a propagat independent de noi și mai bine decât ne-am așteptat. Am avut un august fructuos. Și în septembrie a fost bine, în continuarea lui august, însă din momentul în care au fost introduse restricții din nou, a fost o cădere. Nu o scădere, ci o cădere pur și simplu. Și nu numai în cazul nostru, este o reacție generală, resimțită la nivelul întregii piețe.
Aveți în plan intrarea în segmentul de livrări sau take away?
Ne-am dori să acoperim și partea de livrări, însă problema este că atunci când am gândit meniul, nu am luat acest lucru în calcul. Varianta de take away ar fi mai realistă pentru noi, precum și opțiunea de delivery în regim propriu într-o arie determinată. Este o mișcare la care ne gândim serios și vom lua o decizie cât de curând în această privință.
Ce așteptări aveți și care sunt planurile pe termen scurt și mediu?
În condiții normale, planul nostru este ca într-un timp de un an, un an și jumătate, să ne facem cunoscuți, să ne găsim locul pe piață. Este bine să îi lași unui restaurant șase luni, un an de zile ca să se așeze. Însă planurile noastre sunt stabilite pentru câțiva ani de acum înainte. Și sunt convins că vom reuși dacă lucrurile se vor desfășura așa cum plănuiesc și dacă vom putea face toate evenimentele la care ne-am gândit încă din momentul în care am gândit conceptul.
Întreg spațiul este gândit să fie multifuncțional și cultural, este creat astfel încât să se poată transforma în sală de conferințe sau să găzduiască diverse evenimente, de la lansări de carte până la expoziții de artă. Și, grație acestui tip de poziționare și promovare cred că, odată depășită această perioadă dificilă, există șanse să avem caietul cu rezervări plin, să funcționăm cândva din rezervare în rezervare. Acesta este visul oricărui cârciumar. Și dacă nu va fi chiar așa, povestea noastră tot poate fi de succes, pentru că avem aici toate ingredientele necesare.
