De mai bine de 12 ani asistam la o dezvoltare impresionanta a concernelor specializate in gestiunea de scoli, universitati, pe modelul: Education as a Business…
Si educatia este un business! Nu ne putem imagina o educatie de calitate cu bani putini. Ca acesti bani vin de la cei care studiaza, de la stat sau de la societati private care sponsorizeaza procesul de invatamant, nu conteaza, important este ca ei sa existe si sa ajute la dezvoltarea continua a unui invatamant de calitate.
Daca ne gandim la modelul american, admiterea la universitate sau o inalta scoala profesionala de prestigiu, este sinonim cu o prima reusita in viata. Din acel moment incepe o noua experienta, o noua etapa, care nu se limiteaza doar la cursurile academice, ea implica noi relatii, cunostiinte, si totodata legaturi cu industria de specialitate, sponsori, piata muncii etc.
Daca luam drept exemplu cel mai important provider de educatie privata din lume, Laureate International, realizam ca in ultimii 10 ani, dezvoltarea acestui grup a fost impresionanta. In 1999 cumparau prima universitate la Madrid, cu un total de 6000 de studenti. Dupa 10 ani, Universitatile Laureate se regasesc in 24 de tari, cu 55 de institutii de invatamant in care studiaza 600 de mii de persoane, si cu o structura – Laureate Hospitality Education – a carui nume ne dezvaluie deja interesul pentru formarea din turism si hotelarie. Printre aceste institutii se afla doua din primele trei scoli hoteliere din lume, Glion Institute of Higher Education si Les Roches Hotelmanagement School, situate in Elvetia, dar si importante scoli de hotelarie si turism din Australia si Statele Unite.
In Europa gasim grupuri precum CEPU, care, prin Accademia del Lusso, vizeaza si formarea profesionala in domeniul gastronomiei, hotelariei. De ce aceste grupuri sunt infloritoare si reusesc sa trezeasca interesul tinerilor si tuturor celor dornici de formare? Cum este posibil acest lucru, mai ales in ultimii ani, marcati de dificultatile economice? Cu siguranta ca unul dintre motive este acel indicator de performanta, esential pentru o scoala, care este angajabilitatea cursantilor sai. Orice institutie de invatamant este „condamnata“ sa fie corelata cu industria de specialitate, care reprezinta piata de desfacere, reprezinta „judecatorul“ absolut al calitatii invatamantului furnizat de catre institutie.
In timp de criza, constatam o crestere a numarului de inscrieri in anumite scoli occidentale, in timp ce in Romania, chiar si institutiile de prestigiu reclama scaderea considerabila a numarului de elevi, studenti, cursanti, pana la un punct unde se pune problema desfiintarii de catedre, departamente sau inchidere de scoli. De ce? De ce in Romania fugim dupa studenti si in alte tari avem liste de asteptare? Este oare adevarat ceea ce auzim mai pretutindeni in Romania, ca nu avem scoli de calitate? Astazi as spune nu, nu este in totalitate adevarat.
Cu siguranta ca anumite structuri au nevoie de innoire, de legaturi reale cu alte institutii de acelasi tip din alte tari, cu industria de specialitate, dar exista atat institutii cat si formatori/profesori/traineri performanti. Si atunci, de ce continuam sa observam acest exod de candidati pentru invatamantul romanesc? Un raspuns la toate aceste intrebari ar fi acela ca in Romania s-a pierdut gustul, interesul, cultura pentru invatat. Usurinta cu care se obtin uneori certificate, diplome, licente face ca sa nu mai putem diferentia un potential candidat pentru un job in functie de studiile urmate.
Cum putem remedia aceste neajunsuri?
Printr-o relatie de simbioza scoala – industrie. Avem nevoie de o industrie a ospitalitatii unita, avem nevoie de reprezentanti ai acestei industrii organizati si puternici. Asociatiile profesionale, federatiile, ar trebui sa fie absolut reprezentative pentru breslele respective, respectate si ascultate. La fel si angajatorii, care in procesul de selectie ar trebui sa se gandeasca si la tipul, scoala si durata formarii candidatului.
Odata angajat, este foarte important sa i se propuna acestuia un plan de cariera si o perspectiva de evolutie in functie de performanta. Ori acest lucru nu este o regula din pacate, fapt care demotiveaza si genereaza un turn-over de personal important, chiar cu o „imigrare“ catre alte industrii.
Fiecare industrie in parte isi asigura viitorul si prin stimularea invatamantului de specialitate. In cazul industriei ospitalitatii, reamintesc ce am mai spus, ca scoli importante precum Ecole hoteliere de Lausanne, au fost subventionate de catre hotelieri, direct interesati sa aiba o pepiniera de mana de lucru calificata. Fundatii constituite de catre grupuri hoteliere sponsorizeaza activitati educative in toata lumea, taxe pe diferite activitati sunt utilizate in anumite tari si pentru stimularea si sustinerea invatamantului din industria ospitalitatii. Este adevarat ca si sustinatorii educatiei, la randul lor, ar trebui sa beneficieze de anumite facilitati, chiar si fiscale.
Aceasta relatie vitala intre scoala si viata reala nu se limiteaza insa doar la bani. Know-ul dobandit prin experienta de catre manageri trebuie transmis mai departe. Nu ar trebui sa fie atat de greu sa plasam cursanti/ studenti in practica. Nu ar trebui sa fie doar cativa si cam aceeasi manageri care accepta sa vina la seminarii, discutii si cursuri in scolile noastre.
Se prea poate ca si acest lucru sa tina de educatie, si anume gandirea pentru viitor, gandirea pentru ce va urma dupa noi. Aceasta responsabilitate vis-a-vis de ceea ce lasam in urma. Transferul de know-how, sustinerea formarii profesionale si a educatiei, este aproape o indatorire. Fara o educatie solida, o societate este menita pieirii. Fara o educatie solida, orice efort de promovare al Romaniei va fi desart, deoarece nu este greu sa gasesti un client, este greu sa ii satisfaci asteptarile si sa il faci sa revina…
In concluzie, intre scoala si industrie este si trebuie sa existe o relatie de interdependenta. Scoala trebuie sa “povesteasca” cursantilor sai lucruri cat mai aplicabile si reale, cat mai apropiate de viata activa, iar industria de specialitate trebuie sa sustina acest proces de invatamant, si nu numai financiar, ci si prin transfer de informatii.
La THR am optat in mare parte pentru formatori din industrie. Era imperativ ca informatia transmisa sa fie de ultima ora. Totodata, am creat de la inceput ceea ce este numit Advisory Board. Reprezentanti de seama ai turismului din Romania vin regulat la THR si analizeaza curricula, procesul de invatamant si ne ghideaza acolo unde se considera ca este nevoie ca informatia sa corespunda si mai mult necesitatilor pietei. Totodata, prezenta lor punctuala in mijlocul cursantilor stimuleaza increderea in industrie, asigura ca este alegerea cea buna si da curaj pentru a continua.
