Ziua Internationala a Turismului, celebrata in fiecare an pe 27 septembrie, are ca tema „Turismul si apa: protejarea viitorului nostru comun“. In concordanta cu decizia ONU ca 2013 sa fie Anul International al coperarii in domeniul apei, World Tourism Office a organizat pe tot parcursul anului evenimente dedicate apei si acvaturismului.
Obiectivul propus este responsabilizarea celor implicati in industria ospitalitatii, pentru un consum rational al acestei resurse vitale si pentru dezvoltarea durabila a structurilor si mecanismelor turistice pe baza energiilor verzi, nepoluante.
WTD – World Tourism Day – Tourism & Water isi propune reevaluarea site-urilor si traseelor turistice fluviale, lacustre, maritime si oceanice, cu alte cuvinte, analizarea rolului apei ca resursa de leisure, spa si travelling.
Protectia mediului este principala tema de discutie la forumul WTD din Maldive, organizat chiar pe 27 septembrie, iar participarea la Think-Thank este disponibila pe site, Facebook si Twitter. Un document important in acest context este Guide to Sustainable Tourism 2013, realizat de organizatia Blue & Green Tomorrow, impreuna cu UNTWO – United Nations World Tourism Organisation .
Pornind de la afirmatia lui Hans Christian Andersen „Sa calatoresti inseamna sa traiesti“, Ghidul pentru turism responsabil – 2013 remarca apetenta oamenilor pentru experiente inedite si itinerarii noi; turistul este tot mai mult un calator, un nomad tehnologizat al unei societati globalizate, in care fiecare concediu ofera sansa unei „vieti“ noi: un basm devenit realitate, dar cu ce pret?
Nu putem omite un detaliu socio-economic important, si anume ca mobilitatea persoanelor a crescut exponential in ultimul secol, astfel ca, in prezent, circa un miliard de oameni calatoresc cel putin o data pe an, adica un numar cu 4000% mai mare decat in 1950, iar estimarile pentru 2030 sunt de 1,8 miliarde, deci, din nou, aproape dublu.
Acest „travelling boom“ are un impact major asupra mediului, iar invazia personajelor cu trollere si blituri aduce cu sine poluare si consum de resurse vitale, modifica areale si „McDonaldizeaza“ comunitati altadata „virgine“.
Turismul responsabil nu inseamna sacrificarea confortului unui sejur, nici eliminarea unor destinatii de vacanta. Dar presupune respect pentru oamenii locului si pentru locurile oamenilor; asemenea exploatarii rationale a unui zacamant, exploatarea turistica a unei destinatii nu trebuie sa duca la extinctie, pentru ca generatiile viitoare sa aiba si ele sansa de a le cunoaste si a le aprecia.
Frumoasa abordare, nobile ganduri, dar dificil de pus in practica. Dincolo de considerente filosofice si de analize mai mult sau mai putin cinice ale naturii umane, constatam ca homo turisticus este o specie hedonista, fara grija pentru ziua de maine (ziua turistica, desigur, si nu este vorba despre acea zi turistica ce incepe la sase seara si se termina la douasprezece fix trecute, ci despre coordonatele unei griji durabile, de fond).
Revenind pe Batranul Continent, la prima vedere resursa cea mai poluata de industria turistica pare sa fie aerul; dar, conform studiului UNTWO, apa este cea care are cel mai mult de suferit de pe urma eferverscentei europene marca tourism & travelling.
Macroeconomic vorbind, industria ospitalitatii consuma mai putina apa decat agricultura, sa zicem: (1% in comparatie cu 70% din cantitatea totala de apa). Dar consumul turistic este mult mai greu de satisfacut – vorbim despre alimentare cu apa potabila in zone greu accesibile, in arii unde aceasta resursa este deficitara sau chiar prohibitiva – in Cipru, Malta sau Tenerife, de exemplu. Sau discutam despre agrement nautic, despre mentinerea calitatii apelor termale si despre reducerea poluarii marine.
Cum sa optimizeze industria turistica gestionarea deseurilor de ape menajere (de la bucatarii, spalatorii, toalete, dusuri, piscine sau irigatii de spatii verzi) este o alta problema: restrictiile comunitare in materie de protectie a mediului legifereaza strict water management-ul, dar, din pacate, nu ofera si solutii alternative. Zonele de coasta sunt cele mai afectate, iar deversarile ilegale dauneaza deopotriva turismului, pescuitului local si biosferei de proximitate.
Apa este resursa vitala, element de infrastructura, subiect de turism tematic (cure heliomarine, spa, yachting, rafting, pescuit, croaziere etc.), este o componenta-cheie a microclimatelor si un indicator de baza al calitatii mediului.
Pe scurt, „apa turistului“ costa: s-o aduci, s-o pastrezi, s-o utilizezi, s-o arunci. Ce e val, ca valul trece, dar ce lasa in urma? Vorbim despre consum rational si dam sfaturi de utilizare responsabila unor oameni aflati in concediu, deci, intr-o perioada pe care si-o doresc comoda sau diversa, spectaculoasa sau relaxanta, dar oricum lipsita de restrictii si reguli suplimentare.
In acest context complicat, Ziua Internationala a Turismului readuce in atentie problema apei, care este, de fapt, problema oamenilor in raport cu mediul inconjurator.
Asadar, solutia nu este moralizarea turistilor, ci constientizarea lor prin campanii de informare, realizate inteligent, empatic si cu mult umor asa, ca in vacanta: educatia turistica incepe ca parte a celor sapte ani de acasa si continua ca serial al celor sapte, zece, douazeci de concedii, in care tour-operatori, hotelieri si ghizi turistici pot schimba comportamente si sisteme de valori, astfel ca turistul sa viziteze, nu sa „invadeze.“
