Doru Dumitrescu este la baza inginer, a urmat o post-universitara in psihopedagogie, este brevetat in turism, inspector de sanatate si siguranta muncii acreditat, este evaluator certificat, detine o agentie de turism si o firma de resurse umane si lista poate continua… insa pasiunea lui ramane someleria, directie in care isi desfasoara cea mai mare parte din activitate.
Care a fost prima intalnire cu vinul si relatia cu acesta pe parcursul profesional? 
M-am intersectat cu vinul inca din copilarie, bunicii din partea tatalui fiind din Stefanesti Arges, unii din podgorenii mari inainte de colectivizare, iar cei din partea mamei din Blaj, Alba, o alta zona viticola renumita. Spre sfarsitul liceului, vinul a inceput sa se transforme intr-o pasiune si mi-am cautat documentatie, acest lucru intamplandu-se prin anii 83-85, dupa care am venit la facultate, in Brasov, moment care a coincis cu acceptarea mea in echipa de ghizi interpreti de la ONT Carpati Brasov, devenind, totodata, si titularul programelor de degustare de vinuri de la crama Cerbul Carpatin, pentru turistii straini.
Dupa ‘89 am inceput sa lucrez in afara granitelor, respectiv in hotelarie si restauratie in Anglia, am facut si niste stagii de pregatire prin Austria, Irlanda, Egipt, s.a., iar in ‘94 am ajuns sa ca lucrez somelier in SUA, timp in care n-am intrerupt relatia mea cu vinul, aceasta devenind din ce in ce mai ampla. In ‘98, revenit in tara, am participat la primul concurs national de somelerie, cand am luat locul 1, iar in 2000, am reprezentat Romania la Concursul European al Asociatiei Internationale a Somelierilor, in Franta, unde am fost semifinalist, la fel in 2004, si in 2007, la Concursul Mondial din Grecia o pozitie identica.
Printre altele, pe parcurs, am fost secretarul juriului balcanic, membru in juriul european, am devenit, rand pe rand, vicepresedinte la Clubul National al Someleriei, care s-a transformat ulterior in Asociatia Somelierilor din Romania unde sunt presedinte si am fost de la infiintare. Din aceasta primavara, sunt primul roman care este membru intr-o comisie permanenta a Asociatiei Internationale a Somelierilor, care are 55 de tari membre.
Care ar fi pasii pentru a deveni un bun somelier?
Ca sa fii un somelier bun, trebuie sa fii un somelier bine pregatit si informat permanent, iar pentru a obtine acest lucru exista doua cai: sa mergi pe o linie formativ-educativa, respectiv intr-un sistem de scolarizare renumit si reputat, cel mai apropiat fiind pe la Viena, sau sa fii implicat in aceste asociatii, precum cea internationala a somelierilor, care organizeaza frecvent diverse programe, ce aduc un mare aport in pregatirea unui somelier.
Ce semnifica vinul pentru dumneavoastra?
Vinul este un univers, este intr-un fel sinonim cu apa pentru mine, ne insoteste de cand ne nastem si pana murim, la fel ca si apa. E greu sa dai o definitie atotcuprinzatoare a vinului, dar este un univers intreg.
Mentionati trei lucruri pe care le-ati schimba in domeniul horeca din Romania. 
As schimba mentalitatea managerilor de restaurant, nivelul lor de pregatire reala si efectiva (nu hartiile) si, daca as putea, cred ca as incerca sa influentez nivelul pietei, respectiv cel de educatie si cultura al acesteia. Din nefericire, suntem o piata in care se considera ca somelierii nu sunt neaparat necesari. Prezenta somelierului intr-o locatie ar trebui sa vina dintr-o cultura gastronomica si oenologica, aflata inca in formare in Romania. Acest nivel se masoara in alte tari si prin numarul de somelieri sau prin numarul de bucatari cu o stea Michelin. Practic, unii sunt de parere ca numarul de somelieri dintr-o tara este direct proportional cu nivelul de dezvoltare al acelei tari… si daca va documentati legat de Franta, Japonia, Italia, SUA, tarile scandinave, s.a., veti fi de acord cu aceasta idee.
Eu am vazut rar meniu fara greseli la noi si nu inteleg de ce un local care se respecta nu apeleaza la un somelier consultant, nu trebuie neaparat sa angajeze un somelier. Financiar, nu este un capat de tara, in mod sigur, iti ridica nivelul, inclusiv cel de vanzari. Somelierii nu ar exista daca nu ar aduce un aport economic, situatia este la fel si in Franta, Ungaria, Anglia, peste tot in lume, ei sunt profitabili. La noi nu s-a descoperit inca lucrul acesta si somelierul poate sa castige foarte bine din banii facuti de el. Exista cateva locatii insa care au astfel de personal; chiar si in Brasov exista doua – trei locatii cu somelier; in Bucuresti sunt mai multe.
Ce parere aveti despre vinul romanesc?
Trece prin niste etape prin care trebuia sa treaca mai demult, dar este pe drumul cel bun, fiind important ca mergem inainte, ca producatorii incep sa isi separe bine segmentele de produse, pe retail, horeca, high-end samd; ca se preocupa de constanta, ca e o concurenta acerba, ca este o presiune data de importuri chiar daca aceasta nu se reflecta in vanzari. Pe de alta parte, ca si balast, sunt traditiile, majoritatea gresite.
Cum e vazut vinul romanesc in strainatate?
IAfara se gasesc doua tipuri de vin romanesc, un vin pe care nu prea vreti sa il beti si se adreseaza comunitatilor de romani, de obicei este vinul pe care il gaseai si in tara in urma cu 15 ani, in sensul ca exista producatori romani care targeteaza special publicul din afara – am vazut asta in Florida, in Canada, in nordul SUA, in zona Washington. Mai exista afara vinurile romanesti de foarte buna calitate, care se gasesc de obicei in magazine de specialitate sau in restaurante, nu in supermarketuri, dar acestea nu sunt multe si nu sunt in volume mari.
Ce masuri ia Asociatia Somelierilor pentru educarea managerilor din horeca? 
Avem cluburi de vin, scriem articole, participam la formarea somelierilor, in scolile care formeaza somelieri, in masura in care ni se solicita participarea, organizam cursuri de somelerie totdeauna inaintea campionatului national, cu finantarea aproape integrala din partea sponsorului, participam aproape la toate targurile de vinuri si la multe targuri de turism. Cred ca suntem un vector eficient de popularizare. Dar este evident ca singuri nu putem schimba un sistem…
Care sunt cele mai dificile aspecte din activitatea dumneavoastra?
Ca in orice domeniu, mai ales la noi, lucram foarte mult cu oamenii. O problema mare este lipsa de rabdare, oamenii vor sa se intample niste lucruri peste noapte, vor sa ajunga cu 10 etaje mai sus intr-o secunda, e nevoie de timp pentru un progres durabil, nu e nevoie insa numai sa treaca timpul, e nevoie sa iti faci si tu partea ta de treaba, ca sa ajungi la un rezultat. Dar, in general, lucrul cu oamenii e dificil, mai ales pe o piata dificila, intr-un context economic si social dificil. Ar mai fi si alte probleme, dar astea cred ca sunt cele mai importante.
V-ati gandit sa intrati pe domeniul horeca ca manager, pentru a face lucrurile dupa bunul plac, insa si pentru a educa publicul? 
M-am gandit sa intru pe acest segment numai ca de indata ce ti-ai deschis un restaurant, nu poti fi decat acolo, ar urma sa ma limitez numai la un grup de oameni, la clientii localului. Am ales alta varianta, cea a actiunilor itinerante, degustari, prezentari samd, tot felul de evenimente complexe la targurile de vin sau evenimentele de turism, pentru ca acolo este un impact mult mai rapid si mai amplu asupra mult mai multor oameni. Eu cred ca influentez in mod direct cca 400-500 de oameni prin cluburile acestea. Colegii sunt sau nu la fel de eficienti – vorbim de 7-8 somelieri care suntem foarte activi, poate 10, ceea ce inseamna ca atingem mii de oameni. Daca ne-am fi rezumat fiecare la un local, rezultatele nu ar fi fost aceleasi.
Cum v-ati caracteriza?
Disciplinat: imi place ca lucrurile sa fie la locul lor, apreciez punctualitatea si organizarea.
Tenace: odata fixat un tel imi organizez drumul si perseverez pana la realizare.
Plurivalent: imi place sa fiu pregatit si informat in mai multe domenii, de asemenea derulez mai multe proiecte simultan.
