Când se întâmplă un lucru… se întâmplă, iar dacă ne uităm în altă parte nu înseamnă că… nu se întâmplă. Chiar dacă par un sofism, ori o compoziţie de logică neevoluată, rândurile de mai sus conţin un mare adevăr: fuga de confruntările iminente nu rezolvă nimic. Sau nu rezolvă nimic în favoarea ta. Vei termina cursa obosit, cu spatele la adversar și cu un „teritoriu“ abandonat, ocupat de „challenger“.
Apariția fenomenului Street Food este de dată recentă în România, cu ceva mai multă vechime în piețele mature (sau în țările „de origine“) și cu un imens potențial de creștere în ambele „lumi“, creștere bazată pe apetitul și simpatia pe care o manifestă tinerii față de acest mod nou de alimentare și de distracție. Bine, știm că „food“ în general, asociat cu stilul de viață, este una din „căutările“ societății moderne. Aici nu includem alimentația de necesitate.
127 milioane de căutări pe Google se referă la „local food“, „healty food“, „traditional food“, „ecological food“ și „street food“. Cu alte cuvinte, mâncarea care acoperă necesități mai complexe decât foamea. Mâncarea „umple goluri“ psihoafective, poziționează social, punctează identitar, formează grupuri cu opțiuni comune. Dinamica socială, schimbările antropologice, dezvoltarea economică, ritmul de viață al unor categorii socio-profesionale, toate stau la baza unor orientări noi în ceea ce privește alimentația.
CITEȘTE ȘI:
Proprietarii de food truckuri și-au făcut propria asociație
Conform Organizației pentru Alimentație și Agricultură (FAO) din cadrul ONU, 2,5 miliarde de oameni accesează zilnic oferta de street food, atât în țările în curs de dezvoltare, cât și în cele dezvoltate. Această ofertă se bucură de popularitate datorită mai multor factori (care pot face obiectul unui studiu exhaustiv, ceea ce nu este cazul aici), principalii fiind diversitatea, prețurile accesibile, timpii reduși de așteptare, atmosfera relaxată.
Așa s-a ajuns ca în SUA, de pildă, suma medie cheltuită pe „street food“ de către locuitorii cu vârste cuprinse între 25 și 54 de ani să fie undeva la 40 dolari pe lună. Este o sumă foarte mare dacă ținem cont că este o „medie“ și că populația SUA este de peste 300 de milioane de locuitori. Toate studiile indică trenduri ascendente. Așadar, mai devreme sau nu foarte târziu fenomenul va ajunge la maturitate și în România.
Oportunităţi locale
Legile din ce în ce mai permisive, componenta de entertainment, locurile de trafic unde se pot amplasa food truck-urile, sustenabilitatea acestui gen de afacere, personalul educat (patronii sunt de cele mai multe ori și cei care prepară mâncarea) care atrage o comunitate aparte de consumatori, pot face ca Street Food-ul să pună, cel puțin o perioadă, în dificultate horeca tradițională.
Exemplificând, amintim că în București, la inițiativa organizațiilor profesionale, Primăria va extinde „Centrul Vechi“ cu încă 50 de străzi, locuri în care autorizațiile de unități mobile street food se vor da în regim simplificat.
Entertainmentul este oferit de faptul că mâncărurile se pot combina şi că există posibilitatea de a face incursiuni în specificități etnice (de multe ori exotice), food truck-urile sunt amenajate și decorate creativ, incitant, avangardist sau, dimpotrivă, în stil retro, ceea ce asigură „convenția“ de decor, de spațiu de joc.
În privința amplasării, un studiu IBIS World despre vânzătorii de Street Food ne arată că în SUA 55% din amplasamentele food truck-urilor sunt pe străzi importante și la colțurile acestora, 15% în zone industriale și aglomerări de birouri, 18% în locații de evenimente, 12% în mall-uri. Mobilitatea face ca aceste unități să nu rămână „blocate“ în zone în care traficul dispare sau, dintr-un motiv sau altul, oportunitatea businessului scade. Un avantaj deloc de neglijat față de restaurantele clasice, imobile.
Ce are horeca clasică de învăţat?
Succesul Street Food se datorează și determinării lucrătorilor care, de cele mai multe ori, sunt și proprietarii acestor bucătării mobile. Cei mai mulți au cel puțin liceul la bază, dar există un procentaj însemnat de posesori de studii superioare (aproximativ 18% în SUA), ceea ce îmbunătățește semnificativ gestionarea relațiilor cu clienții, o altă cauză a succesului Street Food.
Acestea sunt premizele. Ce poate face horeca clasică românească în acest context? Răspunsul simplu ar fi să se adapteze. Răspunsul corect, fundamentat, ar putea veni după un studiu real făcut în România. Obișnuiesc să spun și îmi face plăcere să o repet până când voi vedea că se întâmplă ceva. Acest studiu trebuie cerut de organizațiile interprofesionale sau asociațiile din domeniul horeca direct administrației care „acoperă“ această branșă – Ministerul Turismului, Ministerul Economiei, Ministerul Agriculturii, Ministerul Culturii și altele. Până la a avea rezultatele unui astfel de studiu, permiteți-mi să enumăr câteva dintre soluțiile adoptate de restaurantele din piețele mature.
Multe restaurante au identificat ca oportunitate atât pentru planul de business, cât și pentru cel de marketing, achiziționarea unor food truck-uri. Unele sunt trimise doar la evenimente corporate sau private. Altele poposesc în locurile aglomerate unde popularizează oferta restauran- tului staționar, altele promovează un anumit produs, specific restaurantului de bază.
Altele sunt centre de formare pentru noii angajatori sau, la polul opus, piste de aterizare la final de carieră pentru angajați devotați care devin parteneri pe unitatea mobilă. Unele restaurante aleg să amplaseze o gheretă mobilă, în fața restaurantului pentru „rush hour“ sau pentru orele „moarte“ când restaurantul propriu-zis este închis. Subiectul este, într-adevăr, unul complex, asupra căruia trebuie să revenim. Până atunci, avem o temă (relativ) nouă și câteva puncte de plecare. Ne uităm în altă parte sau acționăm?
