Din aceasta categorie fac parte, probabil, cele mai consumate produse: vinul de casa si tuica de casa. Sunt preferate de multi datorita pretului accesibil, dar si a impresiei ca sunt “curate”. Din pacate, nu este, in majoritatea cazurilor, asa…
Distilatele de casa, fie ca sunt din prune (tuica), alte fructe (rachiu) sau vin (vinars), sunt produse obtinute prin distilarea borhotului de fructe (sau a vinului). in timpul incalzirii alambicului (cazanului), pe masura ce temperatura in cazan creste, se distileaza si curge pe teava alcoolul. Primul alcool care curge pe teava, cand in interiorul cazanului sunt pana la 75- 78 °C, este alcoolul metilic (metanolul). Acesta este foarte toxic, in doze mici produce afectarea vederii si chiar orbirea, iar in doze mai mari poate fi letal. Din acest motiv, prima parte colectata din cazan („fruntea“) nu se bea. intrebarea este: de unde se stie pana cand curge „fruntea“? Singura metoda sigura este montarea unei sonde termometrice in cazan. Din pacate, nu vedem multe cazane cu acest termometru montat, chiar daca investitia este de cca. 100 lei, in special pentru ca posesorii cazanelor nu cunosc aceste detalii. De cele mai multe ori (din fericire) alcoolul metilic se afla in cantitati foarte mici, si nu produce efecte imediate, dar afecteaza, in timp, in special ficatul si creierul. Lipsa efectelor imediate ne conduce (eronat) la concluzia ca avem un distilat curat.
In cazul in care nu se poate controla obtinerea distilatului, este de preferat sa se efectueze analize de determinare a alcoolului metilic intr-un laborator sanitar-alimentar. Ultimul exemplu nefericit al intoxicatiei cu alcool metilic a fost in Cehia, in septembrie 2012, cand s-au inregistrat 20 de decese. Un alt exemplu a fost in India, cu circa 80 decese, in decembrie 2011.
in cazul vinului, primul aspect negativ il reprezinta obtinerea vinului din struguri nealtoiti (hibrizi direct producatori). Prin fermentarea naturala a acestor struguri se obtine o cantitate semnificativ mai mare de alcool metilic decat prin fermentarea strugurilor altoiti. Apoi apare problema folosirii vaselor sau ustensilelor din lemn, medii excelente pentru inmultirea microorganismelor (bacteriilor), mai ales cu ajutorul continutului, respectiv a vinului si mustului. Porii lemnului sunt foarte mici si este imposibil sa fie curatati prin metode casnice. Asadar, folosirea lemnului in vinificare conduce la infectarea vinului. Arderea fitilelor de sulf are un efect limitat intrucat fumul de sulf, nefiind presurizat, nu patrunde in pori decat foarte putin. Spalarea cu apa clocotita este, si ea, cu efect redus, atata timp cat nu se fierbe o cantitate mare de apa direct in butoi pentru 20-30 minute (lucru imposibil de realizat in conditii casnice).
O alta problema importanta este aerul (oxigenul): prezenta aerului pe parcursul vinificarii poate favoriza unele probleme ale vinului. Vinificatia casnica nu se poate face fara prezenta aerului. Chiar daca fermentarea se face anaerob prin folosirea unor dispozitive simple (palnii sau furtune), pritocul vinului (mutarea in alt vas, tragerea de pe drojdie) nu se poate face anaerob.
Ar mai fi si alte probleme ce nu pot fi evitate in vinificatia casnica. Dar, dincolo de aceste probleme, cea mai mare este insasi naturaletea vinului. Multe vinuri de casa sunt la baza un vin tip „mana a doua“ sau chiar a treia, continand si corectiile necesare (aditivi). Aceste substante se gasesc la magazinele din mediul rural in zonele viticole, si, daca producatorii din zonele respective nu le-ar folosi, atunci aceste substante nu s-ar mai vinde si, evident, nu s-ar mai gasi… din acest punct de vedere s-ar parea ca situatia este destul de clara, din pacate…
