Din ce în ce mai prezente pe piaţa horeca, francizele reprezintă un parteneriat de win-win între firmele care acordă franciza și cel care o primește. Există însă și situaţii care pot aduce prejudicii uneia dintre părţi, de aceea atât francizorul, cât și francizatul, trebuie să le evite prin inserarea unor clauze în contract.
Franciza reprezintă o formă de colaborare contractuală între comercianți în temeiul căreia se realizează comercializarea de produse și servicii. Reglementată în România prin Ordonanța nr. 52/1997, scopul francizei este de a crea un mecanism prin care o afacere care deja a cunoscut succesul în piaţa în care aceasta a fost dezvoltată inițial să poată fi transpusă pe o altă piaţă, folosind aceleași condiții și parametri.
Astfel, francizorul îi transmite francizatului know-how-ul deținut în legătură cu afacerea dezvoltată, în schimbul unei sume de bani, pentru ca francizatul să opereze sub logo-ul și brandul francizorului o afacere de același tip. Acest know-how este prezumat a fi cheia succesului afacerii şi salvgardarea lui este esenţială pentru francizor şi francizat deopotrivă.
Franciza poate fi:
- industrială (de producție) – francizatul fabrică el însuși produsele pe care le vinde, pe baza tehnologiei francizorului și sub marca acestuia;
- de distribuție (de produse) – francizatul vinde, sub marca francizorului, produsele fabricate de acesta din urmă sau produse de către terți sub marca francizorului;
- de servicii – francizatul prestează anumite servicii sub marca francizorului, folosindu-se de tehnicile și procedurile acestuia.
Care sunt avantajele?
Franciza cuprinde avantaje și dezavantaje atât pentru francizor, cât și pentru francizat. În cazul francizorului, principalele avantaje sunt obținerea unei recunoașteri pe o arie mai extinsă și consolidarea poziției sale în piață, obținerea de venituri din transmiterea francizei, dar și faptul că bugetele necesare pentru dezvoltarea afacerilor luate în franciză sunt suportate de francizat.
Principalele avantaje pentru francizat sunt operarea sub o marcă recunoscută, dobândirea unor cunoștințe esențale în gestionarea afacerii de la francizor, autonomia în conducerea afacerii, posibilitatea de a avea un business cu creștere rapidă, precum și un risc redus de eșec al afacerii.
Cu toate acestea dezvoltarea unei afaceri sub franciză nu este tocmai ușoară, costurile și condițiile de aderare la o franciză pot fi destul de ridicate. În funcție de franciză pot fi percepute atât taxe de aderare la franciză, de regulă aceasta fiind o sumă fixă, precum și o taxă periodică fixă sau sub formă de procent din profitul/vânzările realizate. Totodată, francizatul este cel care suportă și toate costurile privind închirierea spațiului în care urmează a fi desfășurată afacerea, amenajarea acestuia conform normelor francizorului.
Obligaţiile francizaţilor
O caracteristică importantă a francizei este aceea că fiecare aspect al formatului de afaceri este definit și fiecare punct de vânzare este operat strict în acord cu acest format. Astfel, acest tip de operare a unei afaceri, sub constrângeri, nu se pliază pe tipul fiecărui dezvoltator.
În funcție de specific, francizatul va avea obligația de a obține autorizațiile necesare funcționării – autorizarea spațiului din punctul de vedere al siguranței la incendii, al legislației sanitar-veterinare și al protecției mediului în urma unor proceduri care pot fi anevoioase.
O altă constrângere de care francizații trebuie să țină cont este că într-un sistem de franciză se lucrează într-un sistem în care există puține libertăți sau posibilități de a fi creativi, ca urmare a faptului că aproape fiecare aspect al operării afacerii este stabilit în manuale.
Pe de altă parte, franciza poate prezenta dezavantaje chiar și francizorului în cazul în care francizatul nu are experiența necesară sau dacă acesta nu depune efortul necesar pentru a opera franciza, caz în care marca şi prestigiul său vor fi afectate negativ şi vor impune resurse suplimentare în viitor pentru a nu pierde cota de piaţă.
În plus, pentru a se asigura că francizatul respectă indicațiile de dezvoltare a afacerii, francizorul va monitoriza activitatea acestuia. Odată cu trecerea timpului, activitatea de monitorizare din partea francizorului poate fi considerată drept o imixtiune, mai ales dacă francizatul respectă regulile francizei. Acest drept este însă esențial în contractul de franciză, iar francizatul nu i se va putea opune.
Clauzele din contractele de franciză
Contractul trebuie, de asemenea, să conțină clauze de neconcurență, confidențialitate și exclusivitate, dispozițiile legale în materie stipulând în mod expres această posibilitate în sarcina francizorului sau a francizatului.
Clauza de exclusivitate are scopul de a proteja francizatul. Astfel, în aria geografică stabilită, francizorul trebuie împiedicat să acorde francize noi către alte persoane. În cazul în care în aceeaşi arie georgrafică sunt deschise mai multe afaceri sub o singură marcă de către persoane diferite, piața se va împărți între aceștia, iar profitul va scădea de fiecare dată când se deschide o nouă afacere.
Prin clauza de neconcurență francizorul împiedică francizatul ca pe durata contractului și pe o anumită perioadă de timp ulterior încetării acestuia să desfășoare alte afaceri similare. Clauza de confidențialitate protejează francizorul împotriva divulgării de către francizat a informațiilor vitale pentru francizor referitoare la know-how-ul de dezvoltare a afacerii.
Se apreciază că un aspect esenţial este ca francizorul să îşi înregistreze toate drepturile de proprietate intelectuală în legătură cu franciza anterior semnării contractului de franciză şi acordării vreunui drept francizatului. În caz contrar, ar putea fi pus în situaţia de a nu-şi putea apăra franciza de o eventuală acţiune în încălcarea acestora, chiar şi de către francizat.
Modalităţi de încetare a contractului
O clauză importantă în contractul de franciză este și cea care stabilește modalitatea de încetare a contractului. Prin această clauză părțile pot stabili ca franciza să înceteze în cazul în care nu se atinge un anumit nivel al vânzărilor, dacă, prin afacerea dezvoltată, se aduce atingere mărcii francizorului, dacă părțile au încălcat anumite clauze contractuale sau în cazul în care francizatul nu exploatează franciza în mod continuu. Importantă este şi stabilirea tranziţiei la încetarea contractului de franciză, întrucât activitatea de vânzare cu siguranţă nu va fi întreruptă din pricina încetării, ci doar reconfigurată. Francizatul trebuie să acorde o atenţie sporită și compensării investiţiilor făcute cu încetarea contractului, având în vedere dezvoltarea de piaţă făcută în cursul contractului în beneficiul francizorului.
Chiar și o franciză și o locație excelentă nu vor garanta desfăşurarea unei afaceri fără probleme, însă o pregătire minuțiosă și o informare corectă pot conduce către o afacere de succes.
Material realizat de Cabinet de Avocat Ionuţ Rotaru
