Pentru ca prezentarea vinului in restaurant (ar) presupune stiinta, talent, elocinta etc., multi ospatari, somelieri, prefera calea scurta, substitutul, mimetismul semidoctului.
Cand consumatorii, iubitorii de vin au ajuns sa aiba cunostinte temeinice despre vin, unii apropiindu-se chiar de cele ale profesionistilor, riscul este ca lucratorul horeca, care vorbeste mai mult decat citeste, sa para un epigon, un clovn cu zdranganele.
Putem aprecia ca numarul degustarilor cu public au crescut exponential in ultimii ani. Suntem bucurosi ca avem somelieri. Ne place ca producatorii au decis sa fie mai aproape de public.
Ar fi, cumva, nefiresc sa nu observam ca maestrii de ceremonii ai tuturor acestor actiuni sunt, deseori, lipsiti de continut. Invart vorbe, uneori luate de pe contraeticheta, sau ruleaza clisee facile. Acesta este motivul pentru care indemn la reparatia discursului.
Cum putem face acest lucru?
Un curs de perfectionare nu va strica niciodata.
Mai ales daca este sustinut de persoane competente (nu neaparat simpatice).
Suntem cu totii profesionisti. Am intrat in aceasta zona de activitate, fiecare cu un istoric si intr-un moment istoric.
Diferenta intre cel care lucreaza in servire exclusiv, zi de zi, si cineva care-si dedica timpul si studiului, se simte in cantitatea de informatii cu caracter de noutate. Da, in continuare, in lumea vinului, lucrurile se schimba. Acest fapt nu a fost valabil doar pentru cei mai in varsta pe care-i criticam mai ieri ca sunt „invechiti“. Majoritatea dintre dumneavoastra sunteti scoliti in „ale meseriei“ si ati absolvit scoli de profil.
Cautand, puteti gasi formatori care abordeaza vinul si din alte unghiuri. Eu insumi am gasit un …antropolog care descifreaza semnele vinului.
O expozitie externa. Un targ international tinut in afara granitelor. Da, raman la parerea ca vizitarea unei astfel de „manifestari“ creeaza avantaje reale profesionistului.
As fi vrut sa scriu si „emisiune TV“ dar, stiu bine (prea bine) ca aceasta lipseste din spatiul media romanesc.
Ei, atunci ne ramane CARTEA!
Am mai recomandat si in trecut lecturarea unor scrieri interesante. Universul deschis de catre un scriitor indragostit de vin este o bogatie de nepretuit pentru profesionist.
Poti desprinde o idee, ti se pun la dispozitie sintagme elaborate, frumoase, originale. Randurile de anecdotica legate de vin pot constitui un atuu in orice conversatie pe care o aveti cu clientii. Latura filozofica presupune un salt al gandirii cu foloase imediate pentru cititor.
Recomand, de aceea, cu caldura, doua lucrari care va pot ajuta in munca de zi cu zi, cu conditia de a va dori sa va depasiti…conditia.
Dupa ce le veti fi citit, poate veti avea surpriza, mentionandu-le in dialog cu clientii dumneavoastra, ca si acestia sa le fi citit. Citite sau nu de catre ei (si ce placere sa le puteti recomanda la randu-va) , dumneavoastra va veti bucura de un capital crescut de simpatie si, de ce nu, de admiratie.
Prima dintre carti se numeste Dictionar din dragoste de vin, semnata Bernard Pivot. In „definitiile“ date de autor gasiti vorbe mestesugite, intamplari, conexiuni cu lumea nevazuta a vinului, umor, istorie, jargon si multe, multe nume.
Preiau cu placere prezentarea criticului Dan C. Mihailescu: „Bernard Pivot, suprema autoritate mediatica franceza in materie de carte, timp de mai bine de un sfert de veac, ni se dezvaluie un degustator experimentat, subtil pretuitor, echilibrat consumator si erudit al vinului, de la tescuire pana la somelieri“. Doar pentru causerie, completez eu, i-a lipsit putin sa ajunga si la „degustatori autorizati“.
A doua lucrare este „o calatorie filozofica in lumea vinurilor“: Beau, deci exist. Autor – Roger Scruton. Un britanic, de asta data, care ne propune un ghid despre cum sa gandim vinul, nu cum sa il bem. Fara prea multe scrupule, Scruton desfiinteaza moda „punctarii“ vinurilor si trece cu o usurinta de invidiat de la o regiune viticola la alta, de la un vin la altul, atasand impresiilor organoleptice, note de calatorie sau introspectii in logica ascunsa a locurilor, oamenilor, vinurilor.
Cititorul interesat poate extrage propriile-i invataminte din capitole numite cu inteligenta si farmec – „Intelesul vinului“, „Intelesul chinului“ sau „Cu ce vinuri insotim cartea pe care o citim“.
Trei „indice“ de final, tematic, de nume si de vinuri aduc folosul gasirii cu usurinta a unor subiecte de conversatie sau de polemica cordiala, de „pahar de vorba“.
Nu mica mi-a fost mirarea sa gasesc o referire scurta la Romania si un laudatio pentru un Merlot la Cetate – Oprisor (Carl Reh Winery).
Nu-mi ramane decat ca, pe final, sa va provoc imaginatia cu termeni in calambur, din aceste carti.
Agape, autonomia gustului, tejghea, zeii si vinurile, rivalitati intre podgorii, argumentul limbajului privat, baut in exces, somelieri, clasamentul din 1855, sexul si vinul, placere estetica, statutul cognitiv al vinului, posirca – vin ordinar, millesime, calugari viticultori, roata aromelor…
Poate ca voi avea sansa sa vad tanara generatie de somelieri jongland cu termeni si concepte care sa depaseasca categorisirea primara si, de cele mai multe ori, interesata.
Next level. Please.
