Lumea este in schimbare. Se modifica tipare de consum, cosmopolitii simt ca oferta nu e pe masura cererii, conservatorii sunt deranjati. La mijloc, profesionistii.
Mai mult ca niciodata, lumea vrea sa iasa „in oras“. Asta nu inseamna ca se si intampla. Ratiunea pecuniara, sperietura crizei, lipsa timpului pentru petrecere, intoarce o parte din amatorii de „iesiri“ inapoi catre casa. Dar si aici, intalnirile intre prieteni au inceput sa fie, cumva, mai sofisticate. Se gateste, (si ce se mai gateste!), sunt degustate vinuri (pe teme, prin comparatie sau vinuri considerate, pana nu demult, exotice) sau se prepara tentante bauturi de bar. Pe de alta parte, cei care isi permit din punct de vedere financiar consumatii in restaurant, bar, cafenea sau club (inclusiv cei care-si dramuiesc venitul pentru a bugeta o seara-doua pe saptamana) sunt din ce in ce mai selectivi si majoritatea, desi cauta destinderea, relaxarea, socializarea, distractia, au un ochi atent in permanenta la un termen intrat destul de curand in viata noastra: R.P.C.
Raport pret – calitate
Bauturile tari se regasesc in cam toate ocaziile de consum (mai mult decat vinul) si sunt cerute de cam toate categoriile de varsta. Nici veniturile nu pot stabili o regula foarte clara. Oameni cu foarte multi bani se bucura de bauturile la moda (mode ciclice, stimulate de marii jucatori pe piata) care nu sunt neaparat scumpe. Dimpotriva. Pe rand, a fost „nebunia“ (care tine cam cate doi ani) legata de vodka, a ginului tonic, apoi a venit puternic tequila (cine nu stia sa isi aseze sarea si lamaia era un „looser“), Campari orange, mai nou Jagermeister, Unicum (mai putin Fernet Branca) si de pe partiile tiroleze (italiene si austriece, deopotriva) se impune incetul cu incetul Aperol Spritz (Aperol, Prosecco). Undeva pe aici a fost si romul.
Cu o constanta interesanta, whisky-ul si brandy-urile (inclusiv Cognac, chiar Armagnac), nu au disparut niciodata de pe lista de bauturi. La whisky au inceput sa se faca diferentierile (necesare) foarte clar intre produsul scotian, irlandez si cel american, cu toate nuantele privind originea si modul de obtinere/invechire.
Un produs versatil (sau oamenii care l-au promovat au fost mai curajosi si mai pragmatici) whisky/bourbon/ schotch se poate consuma ca atare sau in diferite combinatii de bar. Desi unele de neinteles (vezi varianta cu energizante!), aceste formule au multiplicat ocaziile de consum.
Consumul s-a pozitionat intotdeauna ca o bautura exclusivista. Pana si momentele in care „era permis“ sa fie consumat erau rare si, cumva, finis coronat opus, pour la bonne bouche… Sablonul vizual, sa recunoastem, este in imaginatia noastra (dirijata de comunicarea centenara persuasiva) fotoliul englezesc de piele maro, raftul cu carti vechi, trabucul si, eventual, un contrapunct gourmet „high-end“ (alaturarea de termeni din franceza si engleza, face parte din atmosfera creata…). Ei bine, realitatile economice ale secolului XX si ale secolului actual, au facut ca producatorii de Cognac sa renunte la a sta doar pe piedestalul care risca sa-i indeparteze de consumatorii care, nefiind targetati de aristocratica licoare, au gasit drumul mai scurt catre Armagnac, brandy-uri (spaniole, grecesti) etc. In acest peisaj mai „democratic“- introducerea acestor bauturi in forme de prezentare (cu gheata, in tumblere) sau preparate noi (cu cola, suc de fructe, cafea, etc) nu a parut o impietate.
Legat de titlul articolului, incerc sa va prezint un nou partener pentru profesia dumneavoastra, dar si un posibil partener de afaceri: Divinul Moldovenesc.
Participand la un eveniment important in Republica Moldova am avut revelatia conceptuala dar si comerciala in ceea ce priveste acest nobil produs. De ce nobil? Pentru ca provine din strugure, pentru ca distilarea are calapodul francez, pentru ca in timpul petrecut in butoiul de stejar se finiseaza intr-un mod in care niciun produs industrial nu ar putea-o face si, nu in ultimul rand, pentru ca fiecare Divin are personalitatea sa. De ce in articolul de fata? Pentru ca gustativ este extrem de ofertant, prezentarile (sticla, eticheta) sunt sincronizate cu cele mai exigente cerinte, pentru ca au o istorie lunga si continua si pentru ca au reglementari similare cu cele din Franta (ba chiar, putin mai „catolice“).
Toate acestea se dubleaza cu o pozitionare a pretului (acel RPC) extrem de decenta. Fara a fi o prezentare exhaustiva (nici nu as avea cum sa fac acest lucru in cateva randuri), voi reda mai jos cateva din notele personale de degustare. Exista o succesiune a vechimii si fiecare producator are „atribuit“ cate o pozitie in aceasta analiza. Trebuie inteles foarte clar ca fiecare producator are in portofoliu Divinuri tinere precum si foarte vechi. Si inca ceva, fiecare varsta cu farmecul specific. N-as fi spus, daca n-as fi „vazut“.
Stimati colegi, faceti cunostinta cu:
Cuza Voda – 3 ani, Castel Mimi (SDT)
Roscat, usor ambrat (subtila tenta caramel)
Nas: prune, piersici, caise (abia uscate), buchet de flori umede, iasomie/mana Maicii Domnului, flori de portocal
Gust: sec, delicat, stafide, putine condimente
Extrem de prietenos.
Colus – 5 ani, Colusvm
Aur vechi
Nas: Petunii, trandafiri, vanilie accentuata, condimente, inclusiv ardei iute, dulceata de struguri, humus, trufe
Gust: stafide, sirop de artar (discret), gutuie + mar copt
Amical, jovial.
Olimp – 5 ani, Euroalco
Chihlimbariu stralucitor cu nuante aurii
Nas: fructe uscate/flori de salcam, smochina culeasa dar neuscata, lemn/vanilie, vegetatie de padure deasa/umbroasa
Gust: pere, fructul pasiunii. Masculin. Trestie de zahar.
Final puternic, lung. Putin ardent dar nu „harsh“.
Ungheni – 7 ani, Ungheni Vin (& W.I.P.)
Culoare fascinanta- cupru auriu. Stralucitor. Aur vechi
Nas: Delicat. Curmale, gutui, putin trandafir, manta de citrica matura, tabac, buchet de invechire.
Gust: Fin, elegant, atletic. Condimente orientale, miere de coriandru, mango, cacao. Final cremos (ciocolata belgiana).
Bardar – 7 ani, Vinaria Bardar
Culoare intensa, ambrata, mediu plus. Nuanta feuille-morte (usor olive)
Nas: puternic de fructe supracoapte, vanilie, alune crude, violete (pentru romantici, chiar de „nu ma uita“). Piele toval.
Gust: Floral si in gust, rotund, untos. Ghimbir, caise deshidratate, trestie de zahar.
Final lung, cald. Post gust placut – Tort Krantz cu ciocolata.
Vismos – 10 ani, Vismos S.A.
Aur rosu + cupru + chihlimbar deschis
Nas: fruste uscate, vanilie integrata, lemn dulce, prajitura, peltea gutuie + putina pruna. Complex
retronazal excelent.
Gust: direct, in care se regasesc descriptorii de la „nas“ + smochine, roscove si putina nuca.
Final puternic, barbatesc, cu o dominanta dulce-amaruie, foarte moderna (migdala).
Victor – 15 ani, Calarasi Divin
Culoare clasica, chihlimbar intens cu sclipiri aurii.
Nas: aproape exotic. Explozie de arome: de la o nuanta neobisnuita de eucalipt, portocale caramelizate, cutie de cigars- pana la rasini, struguri de Muscat uscati.
Gust: Esenta de pepene galben, curmale, portocale, roscove, licii, lemn de cedru, condimente indiene, santal.
Final plin, lung, echilibrat.
Dacia – 25 ani, Aroma
Chihlimbar
Nas: Dulceata, coarja de portocala, narcise/liliac, eucalipt, putin balsamic, afumat, lemn de santal
Gust: ghimbir, nuci, note orientale. Maiestuos/impetuos
Trimiterile gustative perfect integrate/armonizate
Final lung, clasic.
Sofia – 33 ani, Barza Alba
Culoare incitanta – cigars + oliv (feuille morte) cu chihlimbar si nuante de cupru/aurii
Nas: stafide de Muscat, fructe confiate, flori de toamna, dulceata de cirese albe
Gust: portocala concentrata, bogat, catifelat, elegant, festiv. Fructe, jeleuri fine si… Cohiba. Esplendidos!… divin, Divin!
