Ca si in cazul eclipsei de luna, faptul ca vedem corpul ceresc umbrit nu inseamna ca el nu e intreg.
N-as fi scris randurile de fata daca nu mi s-ar fi intamplat cateva lucruri amuzante (stanjenitoare) in aceasta vara a lui 2015.
Ultima intamplare, acrosata, cumva, de doua evenimente desfasurate in paralel, la Iasi, pe finalul acestei veri toride si inceputul toamnei „de facto“:
Sarbatoarea Primului Vin al Anului (Cotnari) si Festivalul International de Literatura si Traducere (Iasi).
Daca e sa ma intrebati (si pentru ca nu puteti sa o faceti, va spun eu) cele doua evenimente ar fi putut fi, daca nu suprapuse, macar cu cateva puncte de convergenta. Chiar daca par distantate prin adresabilitate si mesaj, impletirea acestor „manifestari“ ar aduce plus valoare fiecareia dintre ele, publicului si …personalitatilor care domina cele doua campuri de activitate.
De la Festivalul de Literatura si Traduceri
La o privire (judecata) sumara pare ca publicul si formatorii de opinie apropiati Festivalului de Literatura si Traduceri ar fi capabili (sau ar trebui sa fie) a intelege mai lesne mesajul cifrat al vinului. Formarea intelectuala „mai speciala“ ar putea atrage dupa sine, interpretari mai subtile privind vinul, dincolo de status-ul receptat de mase. Nu vorbim, nu-i asa, doar de un produs alimentar, fie el si „recreativ“ (!) ci si de un factor de identitate nationala, element indispensabil al ritualurilor de trecere, esenta filozofica si masura in „poesis“. Doar ca, ce ironie, lucrurile stau taman pe dos! Fara a fi o intamplare, cunoscatorul de vin este un bun cititor, parcurge volens-nolens literatura de specialitate in limbi straine sau sesizeaza agresiunea unor traduceri proaste, tiparite si puse in circulatie de cele mai mari edituri din Romania. Indepartandu-ne de nucleul „connaisseurilor“ nu se poate sa nu inregistram macar nevoia de educare a tinerei generatii. Tanara generatie lasata de „corifeii“ intelectualitatii de astazi pe mana (?) surselor putin credibile de pe internet (lipsite de substanta evaluarii si prelucrarii omului destept si cu carte).
Si cum ar putea fi altfel cand, in restaurantul hotelului Traian din Iasi (structura semnata Gustave Eiffel, stiati?) unul dintre cei mai prolifici si mai popularizati oameni de litere din tara (fara efort, il gasiti intr-un top 3), auzind ca mergem la Cotnari, ridica dintr-o spranceana si puncteaza distant ironic: „La Cotnari?! Pai acolo-s numai vinuri demidulci si dulci…“ Adica, vezi bine, intelectualul nostru subtire stie ca vinul sec este „axis-ul“, punctul de referinta pentru vinurile (si timpurile) moderne! …dar, in acelasi timp, el filozoful, scriitorul, oratorul, „invatatorul“ NU STIE ca toate casele de vinuri din Romania, si cu precadere „clasicii“, au ales ortodoxia vinicola, sincronizandu-se cu marile puteri ale lumii in acest domeniu.
Daca nu am vorbi despre una dintre cele mai vechi podgorii din Romania (care are niste ani buni de cand realizeaza vinuri seci excelente), am acorda circumstante atenuante. Si da, am putea spune (iata o prima legatura vin-carte) ca poate literatura pe acest subiect nu este indestulatoare. Am sa mentionez totusi, fara a-l invinui de ignoranta pe scriitorul nostru ca, numai in ultimii doi ani s-au publicat cateva titluri interesante cu semnaturi grele: Filozofia Vinului, Dictionar din dragoste de vin, Beau, deci exist, Atlasul Mondial al Vinului, Vinurile lumii, Cramele din Romania, etc. Dincolo de micul artag evident in randurile de mai sus, imi exprim ingrijorarea: niciun scriitor serios (zic „serios“ pentru ca, din nefericire, exista un exemplu de scriitor pamfletar care aduce vinul in discutie, facandu-i prin nestiinta si prost exemplu, un deserviciu), om politic, lider religios din tara noastra, care sa intuiasca, sa cunoasca si sa exprime public valoarea vinului. Inchei cu acest subiect, evidentiind lipsa personalitatilor marcante din cultura noastra la superba sarbatoare a Cotnarului. Poate ca multi din public nu erau oamnei extrem de luminati. De acord. Si cine ar trebui sa lumineze poporul? Firmele comerciale? O fac cat si cand pot, in masura in care aceasta actiune nu se indeparteaza foarte mult de obiectul principal de activitate. Acela care asigura prin impozitare, salariul politicienilor, ministrilor, directorilor de muzee, biblioteci, redactorilor de la televiziunea publica, s.a.m.d. Departe de mine gandul sa pun in aceeasi categorie oamenii politici cu oamenii de cultura doar pentru ca, si unii si altii, sunt inactivi si nestiutori pe tema vinului.
Problema este ca, desi valentele de moralitate nu au neaparat acelasi semn, ei stau cu totii intre lumina unei lumi noi si nevoia noastra de a vedea intreaga proiectie a acestei lumi.
Eclipsele naturale dureaza putin si trec de la sine. Pentru eclipsa vinului romanesc, stiu sigur, va trebui sa dam deoparte ce sta in calea luminii.
