„Omul vede cu ochii, aude cu urechile, da cu socoteala si te scoate in cele din urma cum esti, orisicat de mult te-ai sili sa-i pari altfel“ (Ioan Slavici, Mara). Adica, dragi colegi, transferand la domeniul nostru, vinul, reclama, imaginea, nu sunt neaparat ceea ce conteaza. Sau singurul lucru care conteaza. Am ales randurile de mai sus dintr-un pasaj al unui roman citit in copilarie, pentru a sublinia cat de usor abandonam invataturile simple si bune.
La vin, „a da socoteala“, a gandi, a intelege, este chiar mai simplu decat a judeca un om. Vinul nu se poate ascunde, si in afara de a il „vedea cu ochii“, il putem mirosi si, bineinteles, gusta.
Am un prieten, distribuitor de vinuri in provincie, pe care l-am intrebat de ce nu include in portofoliu si vinuri mai putin cunoscute, chiar de la crame aflate la inceput de drum. „Tocmai pentru ca nu sunt cunoscute“, mi-a raspuns el. Constatand ca raportarea la „imagine“ este o obisnuinta discutabila a intregii filiere a vinului (incluzandu-va aici deci si pe dumneavoastra), ca aceasta imagine este perceputa ca elementul definitoriu al succesului in vanzare, dati-mi voie, ca macar pentru segmentul „restaurante“ sa va impartasesc indoielile si concluziile mele.
Incep prin a reaminti ca, acum 10-15 ani, orice crama noua pe care pariam ca va avea succes (atentie, nu pe toate!), era „necunoscuta“. Astazi pare „de la sine“ acceptat ca Vinarte, Crama Oprisor, (Carl Reh), Rotemberg, Corcova, Visinescu, sau mai noile Casa Olteanu, Casa Panciu, Crama Girboiu, Domeniile Anastasia sau Casa de Vinuri Cotnari, au vinuri foarte bune, apreciate si cu care se pot face bani. Nu pun semnul egal intre ele. Diferentele vin din momentul startului, suprafata cultivata, varietatea de vinuri si chiar segmentul de piata atacat.
Vreau doar sa spun ca multi dintre cei care si-au cules judicios informatia au putut avea un avantaj concurential si au facut parteneriate si bani cu acesti producatori inainte de a deveni „cunoscuti“.
Dar chiar „chestia“ asta, cu predictia, era valabila pana…ieri.
In zilele noastre, si voi fi sincer cu dumneavoastra, nici macar nu mai e nevoie de „profeti“ ca mine care, vrand – nevrand, au (am) activat intr-un mediu in care informatia circula lent, si, cateodata prost.
Dupa ce ati luat contact (prin degustare) cu un vin bun, care sa corespunda politicii, identitatii restaurantului dumneavoastra, trebuie doar sa il listati.
„Intalnirile“ profesionistilor cu vinul sunt ocazionate de targuri, degustari, saloane, achizitii pe net, daca vreti.
„Si cum se va vinde daca nu e cunoscut?“
Pai, presupunand ca degustarea a fost facuta de cineva antrenat pentru asta (dumneavoastra daca sunteti initiat, somelierul restaurantului, un degustator colaborator etc), trebuie doar sa va amintiti ca suntem in 2013 si ca, toti clientii dumneavoastra nascuti dupa 1980, sunt cei numiti de oamenii de stiinta „generatia crescuta digital“.
Ei bine, toti acesti oameni, multi dintre ei tineri (vestea buna e ca tot vin de-acum!), sunt crescuti si educati intr-un fel diferit in comparatie cu toti cei dinaintea lor (intre care, fireste, ma aflu si eu).
Ei sunt in plina forma, dornici sa isi petreaca eficient timpul liber (e o usoara dihotomie, deh!), sunt in ascensiune sociala si financiara (nu putem neglija aspectul).
Modul lor de culegere a informatiei nu mai seamana in niciun chip cu cel al generatiei ’60, sa spunem.
Studii de data recenta demonstreaza ca nu se uita la reclame TV, si ca, in general, TV-ul, emisiunile nu intra in preferintele lor, nu citesc prea mult (vom vedea, asta nu inseamna ca sunt neinformati).
Am sa fac apel la imaginatia dumneavoastra ca sa ii intelegeti foarte repede, folosindu-ma de un exemplu dat de un cercetator sociolog (cititi cartea lui Don Tapscott, Crescuti Digital).
Poate ca ati auzit de celebra „gluma“ a lui Orson Wells, cand a anuntat la radio, fara sa precizeze nimeni ca e doar un show, sosirea extraterestrilor pe pamant.
Sute de americani si-au parasit casele, angoasa a fost una generala.
Imaginati-va acelasi scenariu astazi. Tinerii despre care va vorbesc, cei „crescuti digital“, ar verifica prin cateva click-uri despre ce e vorba, ar constata farsa, dupa care si-ar continua nestingheriti activitatea lor.
Asa va fi, incepand de maine (ad literam) si cu vinurile pe care le veti propune. O cautare pe Google dupa palmares, o comparatie de pret, o scurta discutie in social media, o scanare a codului QR si eventual introducerea vinului intr-o aplicatie de “Wine and food pairing“. Si gata!
Parerea mea este ca, in loc sa-i tot impingeti pe producatori / distribuitori sa va puna la dispozitie tavi si pahare, frigidere, pixuri, tirbusoane, coperti de meniu, fete de masa, sorturi si tricouri pentru chelneri, bani (pentru a va manipula clientii!), mai bine le-ati solicita sa faca propriile programe de comunicare pentru acest tip de consumator (prin mimetism si noi, cei mai in varsta decat ei, ne-am digitalizat), sa va includa restaurantul in aceste programe.
Cuvintele cheie al acestui tip nou de comunicare va vor ajuta sa vindeti bine si sa va aflati la …primul click de cautare! Acestea ar fi: introducerea locatiei pe hartile orasului (aplicatie pentru telefoane) meniuri electronice, introducerea in social media, cu tot arsenalul de acolo, optimizarea site-urilor restaurantului, QR langa fiecare vin din menu, crearea unor aplicatii de cautare/localizare/rezervari asemanatoare celor de la marile firme de taxi si, chiar daca pare greu de asociat cu activitatea horeca, in locul tavilor de plastic mai bine cereti partenerilor sprijinul pentru a va putea „trainui“ personalul in noua paradigma de comunicare.
In loc sa folositi aceste randuri in viitor pentru o critica a trecutului, folositi-le azi pentru a construi viitorul.
