Cand ritmul obligatiilor sociale, fiscale, antreprenoriale, este atat de accelerat si, prin asta, presant, cui ii mai pasa de „scolarizare“? Pana si termenul, in sine, parca impune distanta sau pare impropriu, adresat unor copii… Cu toate acestea, de ceva vreme, ADAR-ul a reluat intr-o dinamica exemplara, organizarea unui curs pentru initiere in degustare, cu treptele de Degustator Initiat si Degustator Autorizat. O actiune care readuce Degustarea la rang de stiinta. Cui sa-i foloseasca acest curs?
Pentru a nu ne opri intr-o retorica paguboasa, sa incercam potrivirea cerintelor celor care sunt implicati in activitatea horeca, de pe intreg lantul organizatoric si ceea ce, cu profesionalism, „livreaza“ lectorii indrumatori ai Asociatiei Degustatorilor Autorizati.
Patronul de restaurant. Evident, proprietarul de restaurant este primul personaj care isi doreste ca afacerea sa mearga bine. Profilul patronului nu e perfect conturat, avand in vedere ca acesta poate fi un investitor de portofoliu, poate fi un bucatar de succes, ajuns „chef“ peste hotare, posesorul unui contract de locatie, un nou venit in domeniu, un om care isi urmeaza un vis sau un moft, un premiant, o premianta care a primit o afacere la cheie – cheie care trebuie invartita!
Indiferent de doza de implicare si de confortul financiar (sau nivelul social), patronul unui restaurant ar trebui sa fie un bun cunoscator al vinurilor, iar cunostintele, s-o spunem clar, sa fie … la zi.
Asadar, fara a fi implicat neaparat in achizitii si in intocmirea listei de vin, proprietarul trebuie sa poata seta un nivel al restaurantului conform cu cel de asteptare al clientilor restaurantului, sa poata intelege si controla activitatea celor pe care ii deleaga sa managerieze localul.
Pentru patronul „jucator“ (ca e la moda in politica), cu atat mai mult este necesara calificarea in acest domeniu, fapt care conduce la credibilitate si respect, atat in randul angajatilor, cat si al clientilor.
Am ajuns la angajati. Pe treapta cea mai de sus in organigrama, atunci cand vine vorba despre vin, sta somelierul. Pai, sa mai faca un curs??? Realisti fiind, trebuie sa recunoastem ca, in afara unui numar infim de exceptii, somelierii nostri de azi au inca multe de invatat. M-am straduit sa formulez delicat. Deci …ar avea nevoie…
Considerand ca restaurantul, ca business, este pe cai mari, are si un director sau un manager .
El, care tine cifrele, furnizorii, creditele, leasing-urile, incasarile din reclama la tigari, negociatorul listarii vinurilor…hopa! Am ajuns intr-un punct critic. Oricum, niciun manager, din orice domeniu, fie acesta si al panzelor de bomfaier, nu e manager complet daca nu are relatie buna cu vinul. Si asta se vede. De la o posta. Daca vinul mai si intra in obiectul de activitate, un astfel de curs poate face mult bine. Un manager serios ajunge la concluzia ca nu trebuie ratat (ma tot feresc sa spun: e obligatoriu!)
Ospatarul. Ei da! „Pai, ce, ii scolesc pe banii mei si dupa aceea sa plece?“ Sigur ca exista si acest risc. Teoretic, un ospatar bine instruit, poate creste spectaculos vanzarile vinurilor. E drept, poate sa isi doreasca sa treaca pe o treapta superioara de calificare, de somelier chiar.
Permanenta unor oameni educati fata in fata cu clientul, notorizeaza restaurantul. Volatilitatea personalului, pe langa faptul ca poate fi reglementata financiar contractual, poate sa aduca in atentia angajatorului si niste semne de intrebare.
Clientul. „Ei, asta-i! Am inteles de voie, de nevoie, ca trebuie sa aloc buget pentru mine, pentru manager, pentru somelier, pentru ospatar, ma asteptam la fata de la receptie, dar la client… . Ce treaba am eu ca restaurator cu educatia clientului?“ Directa. De educatia lui si de imprietenirea lui cu vinul depind parametrii importanti din exercitiul financiar al afacerii. Sigur ca nu puteti sa va asumati trecerea pragului de intelegere pentru o intreaga populatie. Dar… Dar sa faceti un dar, in urma unei tombole anuntate sau sa oferiti unor clienti constanti, importanti, consistenti, un voucher pentru un astfel de curs nu e numai un gest de multumire ci, in mod clar, un element solid al unei comunicari eficiente pentru restaurantul dumneavoastra.
Se asociaza in mintea clientilor termeni care sa va defineasca, dintre cei mai magulitori (clasa, cunoscator, unicat samd), termeni care se traduc si intr-o „monetizare“ corespunzatoare.
Care va sa zica, macar cu coada ochiului (la inceput) parcurgeti:
*Notiuni de istoria viticulturii
*Vita de vie / terroir
*Soiuri pentru vinuri albe / Procesul tehnologic de obtinere a vinurilor albe
*Soiuri de vinuri rosii (+rose) / Procesul tehnologic de obtinere a vinurilor rosii
*Spumante
*Principalele zone viticole din Romania /legislatie IG + DOC
*Principalele tari viticole
*Vinul si sanatatea
*Analiza senzoriala / Degustari tematice
Si, pentru ca am folosit termenul de „indrumator“, astept sa va fiu de folos si in mediul virtual, respectiv de pe contul meu de Facebook.
