Poate un titlu mai potrivit ar fi Restaurantul in (din) Romania si vinul de import.
Indiferent cum le spune restaurantelor de la noi, a devenit clar ca sunt putine cele care pot rezista fara vinuri din strainatate.
Acum multi, multi ani, prin ’94, aduceam pe piata primele vinuri de import in Romania. Ma rog, in cea postdecembrista. Pe rand, am auzit din partea horecarilor, aceeasi care fac performanta astazi cu vinuri „de afara“, replici de genul: „vinuri frantuzesti? pai, ale noastre sunt mai bune“; „italienii au vinuri acre“; „Cine o sa bea vinuri spaniole?!“; „vinurile chiliene sunt ieftine si proaste“; „n-o sa se vanda niciodata un vin produs in Argentina“….
Tuturor le spuneam ca orizontul cultural „e o chestie“ care se poate largi, sa fie atenti si sa aiba putin spirit de anticipatie.
Prefiguram succesul vinurilor din Franta, Italia, Spania, Lumea Noua, datorita schimbarilor tiparelor de consum, a functionarii mimetismului colectiv, prin aparitia unor ocazii noi de consum, inexistente pana la bariera ridicata la Revolutie.
De aceea, cu aceeasi constanta a ultimilor douazeci de ani, va invit sa va indreptati privirea catre o noua nisa de oportunitate: Portugalia.
Cat si cum veti mari, fiecare dintre dumneavoastra, in timp, aceasta nisa, ramane de vazut. Eu spun ca aceasta tara, pe care o cunoastem destul de putin, are de oferit, prin producatorii de elita de vinuri, materie si emotie, pentru orice bussines de succes al restauratiei romanesti.
Dupa o degustare selecta la Capsa, am decis sa va recomand, in cunostinta de cauza, noi unelte pentru profit.
QUINTA DOS ABIBES
Acest producator propune un spumant DOC Bairrada, din struguri necunoscuti noua: Arinto (50%) si Baga (50%).
O serie scurta de doar 8500 sticle face ca acest produs sa fie recomandat horeca si magazinelor specializate. Din notele mele de degustare, am retinut: „crocant, drojdii fine, post gust remarcabil“. De asemenea, perlajul este elegant, delicat.
Indicat in deschiderea oricarei mese, dar si ca atare, pentru cei care apreciaza vivacitatea, notele citrice.
ADEGA DE CANTANHEDE
Am avut sansa sa „vad“ un Rose Bruto 2009 – Marques de Marialva.
O identitate vizuala buna, cu heraldica familiei.
Spumantul, obtinut in aceeasi regiune, Bairrada, se bazeaza 100% pe soiul Baga.
Spumantele Rose fac oricum o figura aparte, oriunde in lume, dar acest Brut portughez pare sa fie foarte prietenos, ceea ce il va face foarte cerut de clienti.
De notat ca a doua fermentare este facuta la sticla, respectandu-se modelul din Champagne.
Producatorul il descrie ca exuberant, marcat de notele fructelor de padure. Eu am retinut aspectul care il face vandabil, respectiv versatilitatea in asocierile cu mancarea, cele 2,6 g zahar rezidual asigurandu-i orice plasare in menu, de la starter la desert.
QUINTA CASA AMARELA
Am degustat un alb de care, spun drept, m-am cam…lipit sufleteste. II Terroir. Poarta acest nume datorita provenientei strugurilor din doua regiuni diferite: Moncao si Douro. Bine, povestea e mai lunga, frumoasa si poate fi transmisa consumatorilor ca anecdotica ce insoteste vinul.
Vin obtinut din celebrele Alvarinho si Malvasia Fina si mai putin cunoscutele Viosinho si Rabigato. Din cauza particularitatilor cu cele doua regiuni de provenienta, nu poate purta DOC (desi are 2 in 1!).
O fermentare speciala, partial in barique-uri, face ca acest vin sa fie…spectaculos.
Plin, dar vioi, citric, amestecat cu note tropicale, putina vanilie si o senzatie tonica data de o mineralitate pregnanta. Se vinde singur! Si cand spun asta, nu exagerez cu nimic.
La categoria „grea“, am debutat cu acelasi producator QUINTA CASA AMARELA, fiindu-ne prezentat Duoro Reserva 2011.
Cuceritoare asamblarea unor soiuri iubite in Portugalia: Touriga Franca, Touriga National si Tinta Roriz.
Strugurii sunt culesi dintr-o vie in varsta, ceea ce francezii numesc „vielle vigne“, via veche, cu o varsta de peste 60 de ani.
La capatul unui proces complicat de sortare, de fermentare (inclusiv fermentare malolactica), baricare si „asteptare“ la sticla timp de 6 luni, vinul devine un „clasic“, putand concura orice titluri ale altor puteri vitivinicole din lume.
ADEGA DE CANTAHEDE – MARQUES DE MARIALVA Grande Reserva 2008
Suna ca anuntul oficial al maestrului de ceremonii la intrarea in sala tronului…Glumesc! Adega de Cantahede este un producator care tinteste sus. Si nu de ieri, de azi… (a propos de vinuri premium: fara suparare, una e sa fii prezent intr-o piata, chiar cu vinuri foarte bune, de 3, 5, 10, 15, hai 20 de ani si alta e sa faci acest lucru de cateva sute de ani, nu?!)
Se pare ca Touriga Nacional si Baga, ca soiuri, sunt foarte „ascultatoare“, de vreme ce producatorii de top mizeaza pe ele. Si strugurii folositi aici provin tot dintr-o vie veche. Chiar, noi, romanii, ce-om fi avut cu ele? Înteleg termenii de randament, dar, macar acolo, „la palmares“, trebuia sa mai lasam cateva… Se dovedeste, si prin vinul acesta, ca este o miscare castigatoare. În sine, avem de-a face cu un vin plin, puternic, fara a fi agresiv. Ba chiar am descoperit o anumita blandete, datorata unei indelungi macerari si a unei baricari de un an in lemn frantuzesc.
Se simt, fara tagada, note suplimentare celor de fructe negre de padure: ciocolata, cafea, piper.
Grande Reserva de pe eticheta acopera in totalitate realitatea din pahar. Si acest vin are capacitatea de a se integra oricarei bucatarii fusion sau in care vanatul si carnea bine preparate sunt prioritati.
MARTHA’S
Portugalia este, invariabil asociata cu Porto. Din pacate, acest lucru creeaza sabloane. Portugalia viticola de azi ofera vinuri pe o plaja gustativa imensa, de la albe „verzi“ pana la grelele fortificate. Tot din pacate, succesul Porto a creat o oferta „generica“, in care produsele de marketing „iau fata“ produselor de inalta calitate.
Ei bine, rolul horecarului este si acela de a depista vinuri valoroase, cateodata mai putin cunoscute (am spus intotdeauna „notorietate“, nu este egal neaparat cu „calitate“) si de a le prezenta celor care isi doresc satisfactie gustativa si nu semne pe care sa le recunoasca cei din jur.
De aceea, intalnirea cu un Porto valoros e un moment care se tine minte.
Martha’s, producator de la 1727 (!) ne-a propus un Porto de 10 ani. În componenta unui astfel de vin intra soiuri ca Touriga Nacional, Touriga Francesca, Tinta Roriz, Tinta Barroca, Tinta Amarela si Tinta Cao.
Un vin special si la propriu si la figurat. La propriu, pentru ca vinurile fortificate intra dpdv legislatie la „vinuri speciale“, iar la figurat datorita diversitatii si, mai ales, a intensitatii notelor care invaluie aparatul senzorial al celui care se bucura de acest vin.
Datorita maceratiei peliculare, aditiei de distilat, vechimii, pastrarii in vasele speciale, vinul isi dubleaza aromele primare cu fructe uscate, confiate, nuca, prajituri de casa, miere de albine, tamaie.
Personal, cred ca un vin reusit de Porto, precum cel prezentat, poate fi si bautura de bar. Sigur, in formula „asezata“, cel putin deocamdata, la noi, va fi primit ca desert. Totusi, extensia ocaziilor de consum nu o vad exagerata si poate debuta o astfel de serie noua de „ocazionalitate“ cu asocierea tigarilor de foi.
Ca o concluzie, vinurile portugheze pot fi un partener serios in lucrul horeca. Daca tinem cont si de faptul ca, spre deosebire de ofertele altor tari producatoare de vin din topul mondial (in care se afla si Portugalia), preturile sunt… „umane“, merita sa ne punem intrebarea daca merita sa acceptam provocarea lusitana.
Eu zic ca da!
Prima incercare poate fi o vizita virtuala pe www.premiumdrinks.ro.
