Avem privilegiul de a ridica astazi cortina pentru a lasa publicul sa vada, ca la o premiera de National, scenografia bine alcatuita a noii Romanii viticole. Asemanarea nu este fortata, pentru ca, aidoma conventiei artistice prin care ne lasam purtati in alta realitate, decorul natural si antropic al vitiviniculturii romanesti ne desprinde, parca, de Romania neimplinita, de vacarmul citadin, de esecurile politice.
„O alta tara“ spun si strainii, spun si romanii care isi opresc pasii pentru a admira frumusetea unei crame in mijlocul viilor. Actorii, seniorii cu voce sigura si priza la public, poate uneori manieristi (fara sa li se socoteasca asta un pacat), acopera scena cu miscari studiate, smulgand aplauzele stalului. Tinerii debutanti, cu farmecul varstei, usor nervosi, uneori excesiv de eleganti sau cu tonuri mai tari, reinterpreteaza textele clasice, spre bucuria studentilor intrati cu intarziere la spectacol. Ca maine, unii vor fi „seniori“ si ceilalti vor avea loc pe scaun. Dar asa a fost dintotdeauna. De la loja, spectatorii de vocatie, cu zeci de stagiuni urmarite, privesc ca pe un asamblaj perfect jocul actorilor, al divelor si freamatul publicului.
Aplauzele lor sunt mai discrete si au invatat sa se bucure de la textul antic pana la montarile avangardiste. Teatrul e refacut, luminile sunt noi, stagiunea poate sa inceapa. Si totusi, parca mai e nevoie de ceva. De cum iesi din impozanta cladire, oameni preocupati de grijile zilnice nici macar nu intorc privirea catre Noul Teatru. Zgomotul tramvaielor, claxoanele, izoleaza cladirea, construind un zid aproape material. La cativa pasi, Teatrul nu se mai vede. E nevoie, dragi iubitori ai vinului, sa punem o firma luminoasa pe acest Teatru al Vinului. Sa incurajam oameni destoinici sa ii alcatuiasca un repertoriu, sa valideze distributii de succes, sa atraga romanii de pe strada sa ii treaca pragul, sa ii inteleaga valorile. Sa se bucure. Si cand toate acestea vor merge bine, este nevoie de alti oameni priceputi care sa il integreze in circuitul international, sa ii aranjeze Marele Turneu pentru a fi cunoscut si indragit.
Dar sa ne intoarcem la spectacol
Actori buni din toata tara vin, pe rand, la avanscena si-si declama monologul. O piesa de succes presupune un text, cineva care sa il puna in scena, spirit de echipa. Ar putea fi amendata aceasta idee de distributie, nu-i asa? Cum s-ar putea ca X sa primeasca un rol secundar si Y rolul cel mare? O stagiune are multe spectacole. O cariera, multe stagiuni. Cei mai mari actori nu au purtat doar sceptrul in rolurile lor si, cu toate acestea, au ramas in constiinta admiratorilor. Sa ramanem in acest „joc“ si, cu voia dumneavoastra, sa tragem cateva concluzii din lumea artei pentru Lumea Vinului, valabile pentru producatori, distribuitori, vanzatori, cronicari, consumatori. Si vinul este arta. Inainte de orice improvizatie trebuie sa inveti textul. Nu poti „performa“ pana nu i-ai vazut pe altii. Ca actor, daca vrei ca arta ta sa fie convingatoare (si novatoare), trebuie sa cunosti alte scoli, alti artisti din alte zari ale lumii. Ca si condeier, critic (pe orice platforma media print, audio video, internet), nu poti scrie mai mult decat citesti. Ca spectator nu poti evalua calitatea actului artistic dupa un singur spectacol. Nu poti gasi spectacolul cel mai bun dintr-o data. Nici intamplarea nu te poate ajuta. Chiar daca ai norocul sa te intalnesti cu valoarea, in absenta unei culturi bine cladite, n-o vei recunoaste. Ar mai fi ceva. In fata teatrului e o mare balta. La cele mai multe crame ajungi cu greu. Avem nevoie de drumuri, domnule… Revizor! sustin, intr-un glas, actorii. Nu ne propunem deocamdata sa facem lista celor trebuincioase bunei functionari a Teatrului. In lucrarea de fata, prezentam doar artistii. Si decorul.
