Intr-o gara parasita, cu peretii dezgoliti de tencuieli, cu spatii mari si goale, in doar o saptamana au loc trei evenimente majore ale oenoculturii din Italia. Cum e posibil?…
Toscana. Florenza. Consorzio della denominazione San Gimignano. „Buy wine”-Tuscan Producers. Chianti Classico Collection. Anteprima Del Vino Nobile Di Montepulciano. Consorzio Vino Chianti. Vi se par prea multe, prea asemanatoare?
Ei bine, din acest motiv guvernul local toscan a investit 1 milion (!?) de euro in una dintre cele mai interesante si generoase actiuni ale Italiei viti-vinicole. Expozitii, spectacole, trasee oenoturistice, seri de gala, degustari cu uleiuri si mancare buna. Mii de invitati, printre care si 16 membri FIJEV (Federatia Internationala a Jurnalistilor si Scriitorilor de Vin) din tot atatea tari. Printre ei… si subsemnatul. Pentru ca DOC-urile Chianti, SuperToscanele, Brunello di Montalcino, Nobile di Montepulciano s.a.m.d. convietuiesc in aceeasi arie, dar au identitati diferite, italienii s-au hotarat, spre binele lor, sa faca cunoscute toate detaliile lamuritoare. Chiar daca acest lucru a insemnat sindicalizare (termen aproape necunoscut la noi), coabitare si noncombat intre concurenti.
Organizare fara cusur
Pe parcursul unei saptamani, Gara Leopolda din Florenta a fost spatiul care a atras atentia asupra vinurilor, dar si spatiul asupra caruia s-a atras atentia. Peretii urati si reci, betonul, piatra – au fost fericit integrati intr-o scenografie cu lumini de scena, lasere, instalatii de sunet, podiumuri, spatii de expozitie sau conferinte de presa. S-a facut uz de cele mai bune si scumpe materiale pentru a marca restaurantele sau zonele de lobby. 
Garderobe, toalete, zone workshop sau foaiere generice au completat un decor neobisnuit pentru noi, demn de semnatura unor artisti de clasa. Somelierii (a propos – specializati nu numai in vin, ci si in ulei si branzeturi), in numar foarte mare, au facut ca show-ul sa aiba stralucire. Din punctul meu de vedere – programul, dens si alert, a insemnat parcurgerea unui stagiu promis pe taramul celei mai mari tari producatoare de vin din lume, Italia, si a regiunii de suflet, Toscana. Cu o cazare initiala in Florenta, am avut privilegiul de a cina in compania trader-ilor internationali la Palatul Borghese.
„Buy Toscan Wine Fair”
In prima parte, am cunoscut ce inseamna marile consortii toscane care apara valorile si denumirile de aici, soiurile care au adus prosperitate acestei zone, desi unii producatori sunt situati chiar in mai multe zone, sau unii au in portofoliu si vinuri care se supun regulamentelor pentru a obtine DOC sau, in acelasi timp, aleg si calea inovatiei (Supertoscanele). In 16-17 februarie, in „Buy Wine” au fost 179 de standuri ale producatorilor, iar in 20-23 februarie – Chianti Classico a adunat aproape tot atatia podgoreni. Daca ii adunam si pe cei 90 Montepulciano sau pe producatorii de Vernaccia di San Gimignano si inmultim cu cateva probe pentru fiecare stand in parte, iese o cifra cu trei zerouri in coada…
Ce vreau sa spun cu asta? De ce insist sa-i prezint pe altii? O fac numai din dorinta de a ne reveni, de a ne cunoaste exact locul si pentru a cauta drumul catre prosperitate. Ori, acest drum nu va fi gasit in fata televizorului, ascultand latraturile platite ale unor pseudo-ziaristi. Drumul ar fi ca, in prima faza, sa fim si noi prezenti la astfel de manifestari ca vizitatori. M-am intalnit cu o singura romanca… maritata cu un italian. Apoi, cu rabdare, sa copiem sau sa ne inspiram, poftim, pentru reinventarea unor concepte. Ma gandeam, de ce n-am lua, de pilda, in vara, spatiul unui liceu (copiii sunt in vacanta) spre a face o astfel de expozitie!? In loc sa platesti zeci de mii de euro (chiar sute de mii) unor pavilioane expozitionale, donezi liceului respectiv a zecea parte din bugetul propus pentru inchiriere. Este un record pentru liceu (care n-a inchiriat/primit niciodata atatia bani), un record pentru antreprenor, institutie a statului (care n-a platit niciodata atat de putin)…
Poate cea mai excitanta zi si pentru un pasionat, profesionist sau profesionist-pasionat a fost 17 februarie. Am vizitat Ornellaia (un vis pentru cunoscatori), Ca Marcanda – proprietate a familiei Gaja (producatorul faimos din Piemonte) – condusa de fiica fondatorului, cocheta vinarie Petra, noua crama-spectacol a celor de la Antinori (pentru cine a uitat, Antinori are deja o colaborare in Romania cu cei de la Cramele Halewood, lansand primul titlu in comun – Metamorfosis). Seara – dedicata suta la suta Brunello.
In 18 februarie, am avut ocazia sa degustam, in premiera, Nobile de Montepulciano (anteprime), iar pana pe 20 am trecut prin „en primeur” Vernaccia si „en primeur” Chianti Classico.
Si acum concluzia exprimata prin urmatoarele cuvinte: calitate, preturi pentru absolut toate buzunarele, explozii gustative, inventivitate, sinergii, competenta, vointa, profit story, pofta de viata, anticipare, har, credinta, sanatate. Taiati de pe lista ce nu v-ar placea sa gasiti in vinurile cu care lucrati.
