Unul dintre cele mai folosite tipuri de contracte din industria noastra este contractul de furnizare; de aceea isi gaseste si el salas in reglementarea Noului Cod Civil. Contractul de furnizare este acela prin care o parte, denumita furnizor, se obliga, in schimbul unui pret, sa transmita proprietatea asupra unei cantitati determinate de bunuri si sa le predea, la unul sau mai multe termene ulterioare incheierii contractului ori in mod continuu, sau sa presteze anumite servicii, la unul sau mai multe termene ulterioare ori in mod continuu.
Noul Cod Civil mentioneaza in mod expres ca proprietatea asupra bunurilor se transfera de la furnizor la beneficiar in momentul predarii acestora, ocazie cu care se identifica si se constata cantitatea si calitatea acestora. Cand expedierea produselor este in seama furnizorului, produsele receptionate sunt socotite predate beneficiarului pe data predarii lor catre transportator. Intrebarea fireasca este daca aceste prevederi se aplica contractelor, indiferent daca acestea reflecta sau nu aceste prevederi.
Raspunsul este simplu – daca ati stabilit alte mecanisme de transfer al dreptului de proprietate si al riscurilor, acestea pe care le-ati agreat se vor aplica, si nu prevederile din Noul Cod Civil; daca insa nu ati mentionat un astfel de mecanism, atunci situatia se schimba radical si se aplica prevederile Noului Cod Civil. In concluzie, cel mai indicat lucru este ca mecanismele referitoare la transmitererea dreptului de proprietate si a riscurilor sa fie foarte clar descrise in contract.
Prevederi legale
Dispozitiile privitoare la contractul de vanzare le intregesc pe cele ale contractului de furnizare. De exemplu, vom avea aplicabile dispozitiile potrivit carora, in cazul in care avem o vanzare de bunuri mobile, cumparatorul este in intarziere cu privire la indeplinirea obligatiilor sale daca, la scadenta, nici nu a platit pretul si nici nu a preluat bunul.
Mai mult, in cazul bunurilor mobile supuse deteriorarii rapide sau deselor schimbari de valoare, cumparatorul este in intarziere in privinta preluarii lor, atunci cand nu le-a preluat in termenul convenit, chiar daca pretul a fost platit, sau atunci cand a solicitat predarea, fara sa fi platit pretul. Foarte interesant este ca, atunci cand cumparatorul unui bun mobil nu isi indeplineste obligatia de preluare sau de plata, vanzatorul are facultatea de a depune lucrul vandut intr-un depozit, la dispozitia si pe cheltuiala cumparatorului, sau chiar de a-l vinde.
Vanzatorul are dreptul si la plata diferentei dintre pretul convenit la prima vanzare
si cel efectiv obtinut, precum si la daune-interese. Daca vanzarea s-a facut fara termen de plata, iar cumparatorul bunurilor mobile nu a platit pretul, vanzatorul poate ca, in cel mult 15 zile de la data predarii, sa declare incetarea contractului de furnizare fara punere in intarziere si sa ceara restituirea bunului mobil vandut, cat timp bunul este inca in posesia cumparatorului si nu a suferit transformari. In cazul unui contract de furnizare de bunuri, vanzatorul garanteaza contra oricaror vicii ascunse care fac bunul vandut impropriu intrebuintarii caruia ii este destinat sau care ii micsoreaza in asemenea masura capacitatea de intrebuintare sau valoarea incat, daca le-ar fi cunoscut, cumparatorul nu ar fi cumparat bunul sau ar fi dat un pret mai mic.
Garantia se datoreaza numai daca un astfel de viciu era ascuns si grav. Conform Noului Cod Civil, un viciu este considerat ca fiind ascuns si atrage astfel raspunderea vanzatorului, daca la data predarii catre vanzator, acest viciu nu putea fi descoperit fara asistenta de specialitate de catre un cumparator prudent si diligent. Cu alte cuvinte, trebuie sa fiti foarte atenti atunci cand receptionati bunurile si sa le inspectati cu mare grija pe fiecare, pentru ca este foarte posibil sa nu va puteti intoarce la cumparator pentru garantii daca aveti probleme, dar nu ati mentionat nimic in contractul de furnizare. Daca volumul de marfuri este foarte mare atunci cel mai sigur, pentru a evita erorile umane inerente, este sa aveti semnat un contract de furnizare ,‚beton’’, foarte clar si specific in privinta garantiilor vanzatorului cu privire la calitatea marfurilor sau echipamentelor, dublat, eventual, de polite de asigurari acoperitoare.
Cu toate acestea, este de bine de stiut ca o clauza prin care se inlatura sau limiteaza raspunderea pentru vicii este nula in privinta viciilor pe care vanzatorul le-a cunoscut ori trebuia sa le cunoasca la data incheierii contractului. Vanzatorul mai datoreaza intr-un contract de furnizare si garantia pentru buna functionare. Ambele garantii au un termen general de trei ani, dar conditia este ca viciul sa se iveasca in termen de un an de la predarea bunului. Garantia de buna functionare nu va fi insa datorata daca vanzatorul dovedeste ca defectiunea s-a produs din pricina modului nepotrivit in care cumparatorul a folosit sau a pastrat bunul. Comportamentul cumparatorului se va aprecia si luandu-se in considerare instructiunile scrise care i-au fost comunicate de catre vanzator.
Laura Tiuca,
avocat, coordonator Real Estate si Hospitality Salans Bucuresti
