Contractul de furnizare a bunurilor

Unul dintre cele mai folosite tipuri de contracte din industria noastra este contractul de furnizare; de aceea isi gaseste si el salas in reglementarea Noului Cod Civil. Contractul de furnizare este acela prin care o parte, denumita furnizor, se obliga, in schimbul unui pret, sa transmita proprietatea asupra unei cantitati determinate de bunuri si sa le predea, la unul sau mai multe termene ulterioare incheierii contractului ori in mod continuu, sau sa presteze anumite servicii, la unul sau mai multe termene ulterioare ori in mod continuu.

Noul Cod Civil mentioneaza in mod expres ca proprietatea asupra bu­nurilor se transfera de la furnizor la beneficiar in momentul predarii acestora, ocazie cu care se iden­ti­fica si se constata cantitatea si calitatea aces­to­ra. Cand expedierea produselor este in seama furnizorului, produsele receptionate sunt so­co­tite predate beneficiarului pe data predarii lor catre transportator. Intrebarea fireasca este da­ca aceste prevederi se aplica contractelor, indi­fe­rent daca acestea reflecta sau nu aceste pre­ve­deri.

Raspunsul este simplu – daca ati stabilit al­te mecanisme de transfer al dreptului de pro­prie­tate si al riscurilor, aces­tea pe care le-ati agreat se vor aplica, si nu pre­vederile din Noul Cod Civil; daca insa nu ati mentionat un astfel de mecanism, atunci situa­tia se schimba radical si se aplica prevederile Noului Cod Civil. In con­clu­zie, cel mai indicat lucru este ca mecanismele referitoare la trans­­mitererea dreptului de pro­prie­tate si a riscurilor sa fie foarte clar descrise in contract.

Prevederi legale

Dispozitiile privitoare la contractul de vanzare le intregesc pe cele ale contractului de furnizare. De exemplu, vom avea aplicabile dispozitiile po­trivit carora, in cazul in care avem o vanzare de bunuri mobile, cumparatorul este in intarziere cu privire la indeplinirea obligatiilor sale daca, la scadenta, nici nu a platit pretul si nici nu a preluat bunul.

Mai mult, in cazul bunurilor mo­bile supuse deteriorarii rapide sau deselor schim­bari de valoare, cumparatorul este in intarziere in privinta preluarii lor, atunci cand nu le-a preluat in termenul convenit, chiar daca pre­tul a fost platit, sau atunci cand a solicitat predarea, fara sa fi platit pretul. Foarte intere­sant este ca, atunci cand cumparatorul unui bun mobil nu isi indeplineste obligatia de pre­luare sau de plata, vanzatorul are facultatea de a depune lucrul vandut intr-un depozit, la dis­pozitia si pe cheltuiala cumparatorului, sau chiar de a-l vinde.

Vanzatorul are dreptul si la plata diferentei dintre pretul convenit la prima van­zare si cel efectiv obtinut, precum si la da­une-interese. Daca vanzarea s-a facut fara ter­men de plata, iar cumparatorul bunurilor mo­bi­le nu a platit pretul, vanzatorul poate ca, in cel mult 15 zile de la data predarii, sa declare in­ce­tarea contractului de furnizare fara punere in intarziere si sa ceara restituirea bunului mobil vandut, cat timp bunul este inca in posesia cumparatorului si nu a suferit transformari. In ca­zul unui contract de furnizare de bunuri, van­zatorul garanteaza contra oricaror vicii ascunse ca­re fac bunul vandut impropriu intrebuintarii caruia ii este destinat sau care ii micsoreaza in asemenea masura capacitatea de intrebuintare sau valoarea incat, daca le-ar fi cunoscut, cum­paratorul nu ar fi cumparat bunul sau ar fi dat un pret mai mic.

Garantia se datoreaza numai daca un astfel de viciu era ascuns si grav. Con­form Noului Cod Civil, un viciu este considerat ca fiind ascuns si atrage astfel raspunderea vanzatorului, daca la data predarii catre vanzator, acest viciu nu putea fi descoperit fara asistenta de specialitate de catre un cumparator prudent si diligent. Cu alte cuvinte, trebuie sa fiti foarte atenti atunci cand receptionati bunurile si sa le inspectati cu mare grija pe fiecare, pentru ca es­te foarte posibil sa nu va puteti intoarce la cum­parator pentru garantii daca aveti probleme, dar nu ati mentionat nimic in contractul de furni­za­re. Daca volumul de marfuri este foarte mare atunci cel mai sigur, pentru a evita erorile uma­ne inerente, este sa aveti semnat un contract de furnizare ,‚beton’’, foarte clar si specific in pri­vin­ta garantiilor vanzatorului cu privire la cali­ta­tea marfurilor sau echipamentelor, dublat, eventual, de polite de asigurari acoperitoare.

Cu toa­te acestea, este de bine de stiut ca o clauza prin care se inlatura sau limiteaza raspunderea pen­tru vicii este nula in privinta viciilor pe care van­zatorul le-a cunoscut ori trebuia sa le cu­noas­ca la data incheierii contractului. Van­za­to­rul mai datoreaza intr-un contract de furnizare si garantia pentru buna functionare. Ambele garantii au un termen general de trei ani, dar conditia este ca viciul sa se iveasca in ter­men de un an de la predarea bunului. Garantia de buna functionare nu va fi insa datorata daca vanza­torul dovedeste ca defectiunea s-a produs din pricina modului nepotrivit in care cumpa­ra­torul a folosit sau a pastrat bunul. Comporta­men­tul cumparatorului se va aprecia si luandu-se in considerare instructiunile scrise care i-au fost comunicate de catre vanzator.

Laura Tiuca,
avocat, coordonator Real Estate si Hospitality Salans Bucuresti

POATE TE INTERESEAZA
Ieva Salmela, Hesburger: Piața românească oferă multe oportunități și vom continua să investim
Călin Ionescu, Sphera Franchise Group: Consolidăm activ modelul multibrand și multigeografic
Valentin Truță, Premier Restaurants România: Digitalizarea rămâne un pilon strategic
Constandina Ionescu, Teamfresh Horeca: Putem transforma provocările actuale în oportunități de creștere sustenabilă

Comentarii