Nicoleta are o vastă experienţă în marketing, comunicare și organizare de evenimente corporate și private, iar prima dată când a lucrat propriu-zis într-un restaurant a fost în 2011: a condus departamentul de marketing și vânzări al Sofa, proiect de suflet care a determinat-o să-și dorească să schimbe „baricada“. Este general manager al restaurantului Maize – farm to table încă de la înfiinţare, iar una din primele recunoașteri a fost obţinerea a 15 puncte în ghidul gastronomic Gault&Millau, fiind singurul restaurant din România care a primit trei bonete în prima ediţie locală.
Cum a fost trecerea la management de restaurant? Ce este diferit în noua ipostază?
Trecerea a fost lină și aproape implicită. Este diferit doar faptul că ești responsabil pentru tot întregul, nu conduci doar un departament, ci un întreg mecanism. Experiențele anterioare ne ajută întotdeauna, dar totodată experiența vine lucrând, dincolo de câtă pregătire teoretică ai putea avea.
După părerea ta, este mai greu pentru o femeie să se facă remarcată în acest domeniu?
Cred că este mai greu pentru oricine, dacă nu există înțelegeri agreate de ambele părți, reguli și proceduri. Deși pare un clișeu, este nevoie să ne comportăm precum corporatiștii când vine vorba de ierarhii. Pentru mine, a te face remarcat nu este sinonim cu a fi respectat din punct de vedere ierarhic. Totuși, într-adevăr, ne mai confruntăm cu prejudecăți și atitudini old school. Din fericire, avem multe exemple de succes, chiar și în industria noastră, care demontează mituri și scot în evidență misoginismul încă prezent.
Cu ce provocări te-ai confruntat de când conduci restaurantul Maize? Ce a fost cel mai greu?
Știm cu toții că resursa umană este mai prețioasă ca oricând. Nu știu dacă toți oamenii buni pleacă în străinătate, dar nu acest lucru mă îngrijorează, ci lipsa de pasiune și dragoste pentru ospitalitate a celor tineri, a celor aflați la început de drum. Aceasta este cea mai mare provocare a mea și poate a multora: să aducem în casa noastră tineri care doresc să urmeze o carieră în domeniu. Pentru că, acum, în ospitalitate lucrează oricine, oricum, tocmai din lipsa de resurse. Ar trebui școli, ar trebui cursuri de specializare și chiar mai mult, pentru că industria ospitalității este mult mai complexă de atât.
CITEȘTE ȘI:
Femei în horeca. Succesul și excepţiile care confirmă regula
Irina Stăncescu – Pain Plaisir: „Tot drumul până aici este traiectoria mea personală“
A existat vreun moment în care ai fi vrut să renunți? Ce te-a motivat să continui?
Au existat momente. Am decis să continui pentru că pot. Îmi place ceea ce fac și cred că sunt foarte norocoasă având această șansă. Acesta este drumul meu, astfel că de fiecare dată când sunt în impas mă gândesc unde mi-am propus să ajung. Și mai urc o treaptă. Ospitalitatea este una din cele mai frumoase industrii. Satisfacția clientului este mai evidentă ca oriunde. Putem câștiga bani din simplul fapt că zâmbim frumos, nu-i așa?
Cât de greu este pentru o femeie să conducă un restaurant?
Pentru a reuși într-un astfel de business, fie femeie, fie bărbat, trebuie să ai drept atu disciplina. Am învățat asta cu multe sacrificii și lucrez continuu să performez la acest capitol. De aici pleacă și vin toate rezultatele, bune sau rele. Cred că este greu dacă nu te adaptezi la mediul înconjurător. Am fost implicată în proiectul Maize încă de la început și am avut un prim an cu investiții majore, cu multe evenimente importante, la nivel de imagine și awareness. S-a întâmplat totul repede, ca într-un vis. Suntem abia în al doilea an de activitate, mă aștept ca evoluția abia de acum încolo să se vadă. Drept urmare, eu cred că nu trebuie să faci compromisuri și dacă pleci bine de la început, așa rămâi. Deci nu cred că este mai greu, cred că depinde doar de tine și de ce transmiți mai departe. Poate că acum un an sau doi răspunsul meu ar fi fost altul. Astăzi îți spun că putem face orice.
Care au fost așteptările și cum a fost realitatea? A meritat alegerea făcută?
Răspund direct cu: da, a meritat! Satisfacțiile vin în fiecare zi și cresc, se maturizează precum un copil. Așteptările au fost și sunt mari, poate de aceea uneori pare greu. Dar nici nu poți ajunge „sus“ dacă setezi obiective și așteptări mediocre. Realitatea este pe cât de frumoasă, pe atât de dură. Dar face parte din etapele pe care un business, mai ales unul de horeca, trebuie să le parcurgă. Ospitalitatea cere timp, cere implicare și grijă continuă. Dacă nu ești dispus să oferi timpul tău, nu ai ce căuta în această industrie, indiferent de baricadă.
Cum apreciezi diferența dintre România și alte țări, în ceea ce privește reușita femeilor în acest domeniu?
Nu știu exact din punct de vedere statistic, tot ce știu este că femeile din străinătate au alte șanse datorită pregătirii profesionale pe care o pot avea, pentru că pot urma cu mai multă ușurință cursurile unei școli mari de ospitalitate. Acesta ar fi un vis pentru mine: îmi doresc foarte mult să ajung la o astfel de școală. Niciodată nu este prea târziu.
Avem nevoie de modele profesionale pentru a inspira tinerii. Cum ar putea fi atrasă tânăra generație?
Așa este, avem nevoie de modele. Noi suntem datori să îi încurajăm și să le împărtășim celor tineri secretele frumoase ale acestei industrii. Momentan însă ne limităm la learning by doing, dar poate ar trebui să ne străduim mai mult. Cu siguranță aspectul financiar rămâne un factor care influențează decizia oricărui tânăr, însă trebuie să ne raportăm la rezultate. Lipsa de experiență nu poate genera venituri mari, indiferent despre ce industrie vorbim, iar faptul că majoritatea tinerilor doresc să sară etape pune ambele părți în dificultate.
Care a fost cel mai greu moment al carierei tale?
Momentele mele grele sunt atunci când sunt departe de membrii familiei în momentele lor grele. Când copilul meu și soțul meu au nevoie de mine, iar eu nu sunt lângă ei. Și am trăit câteva astfel de momente. În rest, nimic nu este cu adevărat prea greu.
Cum „împaci“ cariera cu viața personală? Ce hobby-uri ai?
Cu multă susținere și înțelegere din partea familiei, mai ales din partea fetiței mele. Ca și la job, acasă trebuie să ai susținerea „echipei“. Hobby? Nu sunt un om complicat: îmi place muzica rock, îmi plac mașinile, sunt cinefilă și îmi place să călătoresc. Pe lângă timpul petrecut cu ai mei, calătoriile îmi lipsesc cel mai mult.
Interviul a fost publicat în numărul aprilie-mai 2019 al revistei Trends by HRB în cadrul noii rubrici cover story, în care vom aborda, pe larg, diverse subiecte de interes pentru industria horeca. Primul subiect a fost dedicat femeilor ce au ales să urmeze o carieră în domeniul ospitalității și am intervievat șapte doamne ce sunt implicate în businessuri din segmente diferite.
- Irina Stăncescu, Co-proprietar Pain Plaisir
- Diana Popescu, Owner & CEO Hotel Epoque Relais & Chateaux
- Nicoleta Tilincă, General Manager Maize – farm to table
- Elena Oglindă, Owner Wineful
- Carmen și Alice Diaconu, proprietare Bistro Guxt
- Mădălina Santa, chef
Material susținut de Domeniile Sâmburești.
